Considerat ca făcând parte din a treia promoție ermetică a poeziei italiene, Mario Luzi debutează în 1935 cu volumul Barca, întâmpinat elogios de critică. Următoarele volume: Sosire nocturnă, Un toast, Caiet gotic, Primele roade ale deșertului confirmă sintaxa extrem de rafinată a unei poezii cu infuzie existențială. Îmbinând discursul ermetic cu cel orfic, poetul e de o frapantă originalitate.
Epistolium
Îmi apare în amiaza arborescentă
casa ta care plânge
la umbra grădinilor.
Încă din prag îmi iese
în întâmpinare a ta absență.
Tăcerea și febra mă târăsc cu ele.
O fereastră deschisă spre plante
le bea verdele, o lucire
de abis vegetal luminează camera.
Sporește un delir mut, agilă și lină
o pisică glumește cu florile.
(Traducerea de Dinu Flămând, în vol. Poezii, Editura Humanitas, București, 2019)
+ There are no comments
Add yours