Este primul poet din patria lui Gabriel García Márquez – Columbia – pe care îl atragem în antologia noastră. Profesor de literatură și civilizație hispano-americană la o universitate din SUA, poetul a ales să-și scrie în continuare versurile în limba spaniolă. Condiția limbajului poetic, în concepția sa, ne aduce aminte de lupta lui Iacov cu îngerul: „În domeniul poeziei, permanența nu există, iar limba, văzută ca vehicul în stare să prindă esențele posibile, devine o imposibilitate fără vreo speranță în structura delicată a poemului”.
Portița de scăpare
Cutremurul cu o magnitudine înspăimântătoare și nemaiauzită pe scara Richter fusese prevăzut pentru ora șase fix după amiaza.
Restaurantul obișnuit gemea de lume. Unii rămăseseră cu lingurile ridicate, ca la porțile unei iubiri ce nu mai apucă să-și tragă sufletul. Alții înfulecau asemenea porcilor, de felul lor indigești și ovipari. Cei mai mulți se purtau de parcă ar fi revăzut în minte toate problemele nerezolvate ale unei zile lipsite de amintiri.
Zgomotul asurzitor al tacâmurilor alăturat celui al respirațiilor făcea tăcerea încă și mai apăsătoare. Ceasul uriaș de pe perete care prezida evenimentele părea a-și fi mărit până și volumul orelor sale, adâncind cu scrupulozitate cuțitul în rana deja respingătoare și virtuală
iar când totul părea deja inevitabil, unul dintre meseni se ridică de la locul său ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, se apropie cu discreție de ceas și, cu o mișcare îndemânatică și sigură, puse mâna pe limbile lui și schimbă ora.
(Traducere de Rodica Grigore, în vol. Oglinda celuilalt, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2006)
+ There are no comments
Add yours