Creatorul poeziei naționale germane, promotor al neoumanismului și al unei etici și estetici clasice. Alături de multă poezie, în care exaltă natura, iubirea și năzuința de înălțare morală a omului, a scris și romane, și chiar tratate științifice. Poemul dramatic Faust, la care a lucrat vreme de 60 de ani, dezbate probleme filosofice legate de sensul vieții umane.
Sonet
(Natura și arta)
Natura și-arta, ele par contrare,
Dar, când nici nu te-aștepți, sunt iar unite;
Conflictul lor și-n mine-acum strunit e,
Și-atracția lor egală mi se pare.
Doar truda sinceră are valoare!
Și-abia când arta-n ore cumpănite
Prin spirit și prin corp ni se promite,
Natura liberă e-n piept dogoare.
La fel se-ntâmplă cu-orice plăzmuire:
În van un spirit fără frâu râvnește
Spre-a perfecțiunii naltă puritate.
Vrei ce-i măreț? Adună-ți vasta fire;
Magistru-abia-n constrângeri se vădește,
Și legea doar ne-oferă libertate.
(Traducere de Ștefan Aug. Doinaș, în Atlas de sunete fundamentale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988)
