Scriitor și pictor francez, de origine belgiană, stabilit la Paris începând cu anul 1924. Se impune printr-un limbaj liric de mare fantezie verbală, în poezia sa unindu-se luciditatea cu vizionarismul. Apariție fantomatică în cercurile artistice pariziene, el caută compania unor Cioran și Samuel Beckett. Primul dintre ei îl surprinde astfel într-un „exercițiu de admirație”: „Îl admiram pentru clarviziunea lui agresivă, pentru refuzurile, fobiile și toate aversiunile lui. În noaptea aceea, pe străduța unde pălăvrăgeam de ore în șir, mi-a spus, cu o umbră de emoție surprinzătoare în glas, că ideea dispariției omului îl tulbură întrucâtva…”
Duceți-mă
Duceți-mă într-o caravelă,
Într-o veche și dulce caravelă,
În otravă ori, dacă vreți, în spumă,
Și mă pierdeți departe, departe.
În atelajul unei alte vârste,
În înșelătorul velur al zăpezii,
În răsuflarea unor câini împreunați,
În ceata extenuată a frunzelor moarte.
Duceți-mă, fără-a mă sparge, în sărutări,
În piepturile ce se ridică și respiră,
Pe covoarele palmelor și surâsul lor,
În coridoarele oaselor lungi și-ale articulațiilor.
Duceți-mă, sau mai curând, îngropați-mă.
(În românește, de A.E. Baconsky, în Panorama poeziei universale contemporane, Editura Albatros, București, 1972)
