Deși născută într-o familie bogată și instruită, poeta cultivă boema literară cu o convingere mesianică. Trăind în preajma celor mai de seamă expresioniști germani, ea scrie o lirică impregnată de o intensă spiritualitate ebraică. Hărțuită de autoritățile naziste, se refugiază, mai întâi în Elveția, iar din 1937, la Ierusalim. Își are mormântul într-un cimitir de pe Muntele Măslinilor.
Abel
Ochii lui Cain nu sunt plăcuți lui Dumnezeu,
Chipul lui Abel e o grădină de aur,
Ochii lui Abel sunt privighetori.
Abel întotdeauna cântă atât de clar
Pe harpa sufletului său,
Dar prin trupul lui Cain trec gropile orașului,
Și el își va ucide fratele –
Abel, Abel, sângele tău adânc colorează cerul,
Unde e Cain căci aș vrea să-l înving:
Ucis-ai tu suavele păsări
De pe chipul fratelui tău?!!
(Traducere de A.E. Baconsky, în Panorama poeziei universale contemporane, Editura Albatros, București, 1972)
+ There are no comments
Add yours