Alda Merini (1931-2009)
Firea rebelă a poetei, suprapusă peste ororile celui de-Al Doilea Război Mondial, peste grave lipsuri materiale, precum și peste desele internări în spitale de psihiatrie fac opera Aldei Merini imposibil de încadrat în vreun curent sau paradigmă literară ale poeziei italiene contemporane. „De-a lungul vieții sale chinuite, Alda Merini n-a încetat niciodată să viseze, nici măcar în infern, când în bezna ospiciului căuta dimensiunea de neatins a absolutului.” (Ambrogio Borsani)
Paltonul
Un palton a locuit la noi în casă multă vreme
era un palton din lână bună
cu țesătură fină
un palton făcut și refăcut
purtat pe față și pe dos de o mie de ori
luase forma tatălui nostru
silueta lui când gânditoare, când fericită.
Pe umeraș sau agățat în cuier
căpăta un aer abătut:
datorită acestui vechi palton
am cunoscut secretele tatălui meu
trăindu-l acolo, în umbră.
(Traducere de Dana Barangea, în vol. Sunetul umbrei, Editura Humanitas, București, 2024)
