Arca poeziei: Alain Bosquet (1919-1998)

Născut la Odessa, purtând la naștere numele Anatole Bisk, Alain Bosquet devine poet belgian. Naturalizat francez în anul 1980. Perceput ca un poet cosmopolit, prin naștere, cultură, educație și gust, despre el, Maria Banuș nota: „Poet planetar. Dacă e vreun poet al zilelor noastre care poate revendica, deplin îndreptățit, un asemenea epitet – consubstanțial omului și operei lui – acesta e Bosquet, printre cei dintâi.”

Zi obișnuită

Sunt un domn cu părul grizonat

care, dimineața, își izgonește visele

în care aleargă reptile

mâncătoare de foc.

Își salută soția, cu aerul de-a zice:

„Nu-mi mai amintesc de mângâierile noastre”.

Se cântărește, se rade,

își boxează pungile de sub ochi.

Își bea ceaiul în pielea goală:

lenea e mai tare decât râsul lui sceptic.

Corespondența și-o aruncă la gunoi.

Telefonează la întâmplare

și nu știe cui:

„Scuzați-mă, doamnă,

aflu din sursă sigură

că mâine veți muri”.

Șterge de praf o mobilă.

Când nu-l vede nimeni, scuipă

pe poemele sale

Dacă-ar avea un canar,

i-ar smulge penele.    

(Tălmăcire de Maria Banuș, în vol. Mâine fără mine, Editura Univers, București, 1998)