Articole

Aproapele de departe

După o activitate de o jumătate de veac și publicarea unui număr impresionant de volume, Mircea Popa este, indiscutabil, unul dintre cei mai apreciați istorici literari români contemporani. Intitulată Aproapele de departe,recenta lucrare a exegetului a apărut în 2021 la Editura Limes din Florești. Ocupându-se, cu predilecție, de autorii români din afara hotarelor, studiul continuă, sub numeroase aspecte, preocupările mai vechi ale exegetului privind literatura exilului și a diasporei din volumul Reîntoarcerea la Ithaca, din 1996. Nu întâmplător, pe coperta a patra a cărții se găsește un text programatic, în măsură să concentreze problematica asumată de exeget: „Atâta vreme cât undeva în lume se aude glas românesc, înseamnă că națiunea încă nu a murit”. Lucrarea reunește o amplă galerie de 30 de profiluri consacrate unor autori români sau legați de literatura română din cele mai diverse provincii ale lumii. Deja simpla lor înșirare se dovedește impresionantă: Bartolomeu Anania, Grigore Arbore, George Astaloș, Vasile Barbu, Maria Berenyi, Hans Bergel, Rainer Biemel, Paul Celan, Alex Cetățeanu, Mihai Cimpoi, Andrei Codrescu, Dan Culcer, Nicolae Dabija, Theodor Damian, Ștefan J. Fay, Radu Flora, Vintilă Horia, Virgil Ierunca, Eugen Lozovan, Norman Manea, Alexei Mateevici, Herta Müller, Grigore Nandriș, Virgil Nemoianu, Titu Popescu, Gabriel Stănescu, Ion Taloș, Vasile Tărâțeanu, George Uscătescu.

Titlul eseului ce deschide cartea se dovedește emblematic pentru întreaga investigație: Bartolomeu Anania – exilul și diaspora românească. Mircea Popa identifică în cărturarul rafinat și erudit un om providențial pentru arhiepiscopia și mitropolia Clujului. Istoricul literar reconstituie biografia zbuciumată a celui care avea să devină la 7 februarie 1993 arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului. Se insistă apoi asupra operei celui supranumit „cel mai prestigios reprezentant al Ortodoxiei românești contemporane”.

Cu reputatul dramaturg George Astaloș, Mircea Popa s-a întâlnit la Paris, în 2003, fiind în trecere spre micul orășel Louvain. Întrevederea s-a transformat într-un prilej de rememorare a rădăcinilor, dar și într-o radiografie a exilului românesc. Omul de cultură s-a arătat interesat de țara pe care a părăsit-o cu mult timp în urmă și de oamenii ei. Dramaturgul atrage atenția asupra faptului că succesul în Occident a fost obținut doar de acei oameni de cultură care au reușit să spargă indiferența generală printr-un comportament șocant și bizar, dar și prin concepțiile literare duse la extrem. În acest sens, sunt amintiți o serie de creatori nonconformiști precum Panait Istrati, Tristan Tzara, Eugen Ionescu, Emil Cioran și Constantin Brâncuși. De la relatarea întâlnirii se trece la investigarea operei dramaturgului, a cărților primite în dar. Curiozitatea criticului literar este trezită îndeosebi de studiul consacrat Utopiilor.

Aducând în centrul atenției câte o personalitate a vieții culturale românești de peste hotare, Mircea Popa ne introduce în viața românilor din țările vecine. Un amplu eseu îi este dedicat Mariei Berenyi, „la ora actuală cel mai important reprezentant al românilor din Ungaria”. Eseul consacrat poetului Radu Flora devine un pretext pentru a vorbi despre relațiile româno-sârbe. Paginile dedicate lui Mihai Cimpoi și Nicolae Dabija prezintă condiția literaturii române din Basarabia. Nu este uitat nici Vasile Tărâțeanu, considerat „un arcaș al bătăliei pentru Bucovina înstrăinată”. Urmele lui Paul Celan sunt descifrate prin arhivele vieneze. Ultimul mare poet al secolului al XX-lea s-a bucurat de un succes deosebit în rândul criticilor literari. Este vorba de un autor care a aparținut la trei literaturi: literaturii române în care a debutat, celei germane în care s-a exprimat și celei franceze de care îl leagă ultimii ani ai vieții. Mircea Popa reconstituie extraordinara activitate a poetului cu destin tragic, care s-a impus atât prin versurile sale, cât și prin remarcabila sa muncă de traducător.

Printre numeroșii scriitori români care au fost obligați să aleagă calea pribegiei se numără și reputatul romancier Vintilă Horia. Este vorba de un autor care s-a bucurat de un succes deosebit în anii ’80 ai secolului trecut, prestigiul său plasându-l în imediata vecinătate a lui Mircea Eliade, Eugen Ionescu și Emil Cioran. Cu toate acestea, observă Mircea Popa, biografia scriitorului prezintă încă numeroase lacune și inexactități, datorate îndeosebi insuficientei cunoașteri a revistelor exilului și blocarea surselor de informare din perioada totalitară. Drept consecință, pornind de la corespondența romancierului și de la lucrarea autobiografică Memoriile unui fost Săgetător, istoricul literar simte nevoia realizării unor completări biografice necesare.

Pagini memorabile îi sunt consacrate și poetului Gabriel Stănescu, denumit „un militant pentru cunoașterea României”. Navetând între Statele Unite și România, acesta a tipărit numeroase lucrări de referință la editura pe care o patrona, Criterion Publishing. Printre altele, lui i se datorează publicarea versiunii românești a biografiei lui Mac Linscott Ricketts despre Mircea Eliade. O atenție deosebită merită și revista Origini. Romanian Roots, o oglindă a vieții culturale românești, în care se punea un accent deosebit pe recuperarea literaturii exilului.

Având un titlu simbolic, volumul Aproapele de departe are meritul de a readuce în actualitate un număr important de scriitori din diaspora care au marcat cultura română în secolul XX. În același timp, lucrarea dezvăluie remarcabilele calități de istoric literar ale lui Mircea Popa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *