În februarie 2025, revista Caiete Silvane, în noua ei serie, împlinește 20 de ani de apariție neîntreruptă. Vom organiza, firește, diverse evenimente, cu acest prilej, important pentru noi, inclusiv Zilele CS în martie 2025 (spre sfârșitul lunii, ca de obicei). Până atunci, suntem curioși și de opiniile Dvs. despre publicația noastră. Așadar, vă provocăm să răspundeți la câteva întrebări: Ce puteam să facem și nu am făcut? Ce lipsește revistei? Cum ar arăta Caiete Silvane ideală din perspectiva Dvs.? Cum ar trebui, merita să organizăm evenimentele dedicate împlinirii a 20 de ani de existență a publicației noastre?
Daniel SĂUCA
După douăzeci de ani…

Gheorghe GLODEANU
Numărându-mă printre cei care au stat mărturie la apariția și la frumoasa evoluție a revistei Caiete Silvane, îmi vine greu să accept cât de repede au trecut cei douăzeci de ani. În vara anului 2003, împreună cu un grup de prieteni, la Baia Mare, puneam bazele Nordului Literar. Colegii din Sălaj au fost alături de noi, colaborând la noua publicație și participând de fiecare dată la colocviile organizate în Maramureș. Nu știu în ce măsură apariția revistei din Baia Mare a reușit să îi stimuleze să scoată propria lor publicație, care să reflecte valorile spirituale ale Sălajului. Mai ales că în județele limitrofe au apărut alte publicații, precum Poesis la Satu Mare și Mișcarea literară la Bistrița. Important este că acest proiect s-a materializat și a rezistat o perioadă lungă de timp. El s-a concretizat ca o necesitate de a reflecta valorile și bogatele tradiții culturale ale Sălajului. Meritul este acela al grupului, care în timp și-a dovedit valoarea și destoinicia. Daniel Săuca, Viorel Mureșan, Daniel Hoblea, Imelda Chința, Carmen Ardelean, Alice Valeria Micu, Marcel Lucaciu, Viorel Tăutan, la care s-au adăugat apoi mulți alții, au alcătuit un nucleu care și-a pus puternic amprenta asupra publicației. An de an, revista a crescut, reușind să atragă colaboratori importanți de pe toate meleagurile patriei. A câștigat în personalitate și în valoare, apărând de la un moment dat – semn de recunoaștere deplină – sub egida Uniunii Scriitorilor din România. Dacă destoinicia redactorilor a asigurat prestigiul și diversitatea, trebuie menționat neapărat și sprijinul material generos acordat de Consiliul Județean Sălaj, fără de care Caietele Silvane nu ar putea să apară. Odată cu maturizarea acestui remarcabil proiect cultural, pe lângă revistă a apărut și editura „Caiete Silvane”, care publică anual un număr impresionant de titluri, oferind autorilor din Sălaj posibilitatea să își exprime talentul și să își concretizeze proiectele. Efervescența culturală generată în jurul revistei Caiete Silvane nu a trecut neobservată. Zilele publicației au adunat an de an un număr important de scriitori, colocviile transformându-se în importante schimburi de idei. Mă simt onorat că, de-a lungul timpului, prestigioasa publicație din Sălaj a găzduit și câteva dintre scrierile mele.
Acum, la ceas aniversar, îi doresc revistei Caiete Silvane și tuturor colaboratorilor ei o viață cât mai lungă, plină de împliniri!
O opinie

Silvia BODEA SĂLĂJAN
Deși ancheta propusă de domnul director Daniel Săuca este o provocare, iar mie îmi plac provocările, de data aceasta eram hotărâtă să nu mă antrenez în discuție, pentru că nu găseam un răspuns potrivit unora dintre întrebări: „Ce puteam face și nu am făcut?” sau „Ce lipsește revistei?”
Poate că nu pot răspunde punctual, dar pot să am o opinie care este bine întemeiată.
„Caiete Silvane” este o revistă cu personalitate, o revistă pornită de la o ilustrare a vieții literare provinciale, dar care a evoluat calitativ, prin abordarea unei arii tematice vaste, prin inserarea în paginile ei a unor creații valoroase semnate de autori de notorietate în cultura românească.
În peisajul revuistic, în care ființează o diversitate de publicații online sau pe suport fizic, revista „Caiete Silvane” se distinge ca o publicație ce reunește atâtea talente locale sau naționale, încât depășește cu mult aria geografică locală și „spiritul provincial”, despre care vorbea în urmă cu mai bine de un secol și jumătate Kogălniceanu. Prin urmare, este o adevărată onoare să-ți regăsești numele în paginile acestei reviste, unde literatura de calitate, scrierile care readuc în actualitate istoria locului, promovarea tinerelor talente, alături de promovarea limbii naționale sunt elemente de „temelie”, pe care se clădește autenticul, spiritualitatea noastră.
Sigur că „stând pe margine” se poate găsi ușor „nod în papură”. Sunt unii confrați care caută scăderi sau lipsuri inclusiv acolo unde nu există, dar aceasta nu scade cu nimic valoarea „lucrului bine făcut”, despre care vorbeau marii clasici.
Este de apreciat efortul domnului director Daniel Săuca și al colectivului antrenat în susținerea calitativă a revistei, în găsirea modalităților de finanțare, pentru că, până la urmă, aceasta este o mare problemă, știind că revistele depind de finanțatori.
Sunt binevenite întâlnirile cu cititorii, Festivalul „Primăvara Poeziei”, desanturile în școli, interviurile sau dialogurile la televiziunea locală, înregistrările poeziilor recitate de autori și prezente în mijloacele de transport în comun (o inițiativă, cred, unică în țară), toate acestea aducând în prim-plan spiritul creator, cultivând dragostea pentru frumos, pentru valorile ce caracterizează umanitatea.
O sugestie aș avea, deși cred că și aceasta presupune un efort financiar. Cred că s-ar putea găsi soluții pentru promovarea publicațiilor nu doar la unele chioșcuri, ci și în standul de cărți și reviste din incinta marilor magazine.
Sunt onorată că scrierile mele, numele meu, se află alături de nume cu rezonanță în literatura noastră, alături de scriitori care dovedesc talent și „meșteșug”, sau, după cum spunea Arghezi, „slova de foc și slova făurită”.
La mulți ani, „Caiete Silvane”! Să ai o viață îndelungată și rodnică, pentru că, până la urmă, ceea ce rămâne în urmă este „un nume adunat pe o carte” (sau în paginile unor reviste).
„O faptă definitorie pentru cultura sălăjeană”

Ioan F. POP
1. Ca întotdeauna, în termenii absoluți ai idealității, se putea face chiar și ceea ce părea imposibil. Dar, în termeni realiști, s-au făcut multe, în ceea ce privește revista Caiete Silvane, din ceea ce se putea face. Ea acoperă un spațiu în care s-a simțit acut lipsa unei reviste literare, una care a coagulat energiile scriitoricești locale, a animat viața spirituală cu un nou impuls. Un fapt benefic este acela că revista există, are în curînd o vîrstă respectabilă, apare cu o punctualitate de invidiat, acoperă cîteva tematici și subiecte de interes regional și general, diversifică registrul revuisticii noastre. Ea rămîne o faptă definitorie pentru cultura sălăjeană.
2. Pentru că nu există reviste perfecte, ci doar perfectibile – cultura, în sine, nu este decît un produs miraculos al imperfecțiunii umane –, este evident că și acesteia îi lipsește cîte ceva. Poate un număr mai mare de anchete literare pe teme actuale, poate cîteva interviuri cu scriitorii de valoare, poate cîteva colaborări din afara țării, poate acordarea unor premii anuale. Poate…
3. O revistă ideală, din perspectiva mea, rămîne mereu… ideală. Căci orice idealitate care coboară abrupt în concret pierde ceva din fascinația sa inițială. Pur și simplu nu știu cum ar arăta o revistă ideală, după cum nu știu dacă am găsi cititori ideali pentru aceasta. Căci registrul idealității are o configurație extrem de variabilă, greu de transpus în cadrele strîmte ale realității. Marile idealități, de orice natură ar fi, își amînă mereu concretețea. Ele conturează doar datele unui imaginar inepuizabil. Iar literatura este tentația predilectă de sondare a imaginarului. Ceea ce știu sigur, e faptul că mi-ar plăcea să citesc o revistă provocatoare estetic și ideatic, cu o critică inclementă, cu o riguroasă selecție de poezie, cu eseistică de calitate, cu texte de filosofie, cu abordări teologice, cu dezbateri incitante și polemici cordiale, cu reflectarea, pe cît este posibil, a fenomenului literar actual. Una scrisă de cele mai avizate condeie care se manifestă pe tărîm literar și cultural, și care pot fi cooptate în această aventură.
4. Prezența constantă a revistei merită evidențiată în multiple forme (simpozioane, întîlniri ale redacției cu cititorii și cu elevii, lansarea numărului aniversar în prezența redactorilor și a colaboratorilor permanenți, punîndu-se accent, desigur, pe tradiționalele zile ale acesteia etc.). După cum, trebuie pusă cu obstinație în lumină, mai ales în aceste vremuri cînd fenomenul literar și cultural de valoare este repudiat și marginalizat cu o inconștiență suicidară, cînd diletantismul și impostura ne asaltează din toate părțile, cînd scriitorul a devenit un ilustru anonim al cărui nume este pomenit, uneori, doar la deces. Ca atare, cei douăzeci de ani ai revistei dau seama de o faptă meritorie a celor care o înfăptuiesc, a celor care o susțin financiar, a celor care colaborează la realizarea ei, dar și a celor care o citesc cu interes și solidaritate. Fiind unul dintre colaboratorii revistei, îi doresc, în continuare, inspirație și cititori destoinici.
„Poate lipsesc recenziile într-adevăr critice”

LÁSZLÓ László
1. Poate o promovare mai intensă a revistei prin județul nostru. Ca să ajungă revista la mai toți potențialii cititori. În privința cititorilor existenți (nu cunosc numărul lor și nici tirajul revistei), atragerea lor la activitățile și acțiunile organizate de revista noastră. (Deși știu că nu e cool să citești mult…)
Eventual, ar merita o încercare, ca în două-trei numere consecutive să se atașeze corpului revistei un scurt chestionar decupabil, adresat cititorilor.
2. Poate lipsește feedbackul dinspre cititori. (De exemplu, în varianta online a revistei, nu am văzut comentarii…) Și poate lipsesc recenziile într-adevăr critice. Mă refer la critica constructivă sau întemeiată, bazată pe argument și nu pe atacuri la persoane. Cam lipsesc dezbaterile, polemicile. (Nu cele politice sau ideologice, ci pe teme culturale, pe teme literare, care se încadrează în profilul revistei.)
Poate că atât revista noastră, cât și „producția literară” contemporană duce lipsă de autori de creații literare mai „ușoare”, distractive, dacă vreți. [Consider că publicarea de materiale/articole mai atractive, și din genurile satirice, umoristice, pamflete etc. nu ar scădea nivelul revistei. Și acest gen de creații și aceste specii literare se pot realiza fin (subtil) și inteligent, nu doar cinic sau vulgar. Exact așa cum parodiile au o bună trecere în revistă, cred că și celelalte tipuri de creații literare pot fi publicate.] Și tot la capitolul ce lipsește, un exemplu concret: nu rețin dacă în Caiete Silvane s-a scris ceva despre Premiul Nobel pentru literatură pe acest an…
3. Revista să fie cu imagini color. Numărul de pagini să fie dublu, și cu mai multă literatură contemporană europeană și universală. Operele mai lungi să fie publicate în mai multe numere consecutive.
4. În funcție de timp și de posibilități:
Organizarea de expoziții din exemplarele revistei, cu documente și fotodocumente din istoria celor două decenii. Publicarea pe site-ul CS a repertoriului scrierilor publicate în revistă. (Sau dacă bugetul ar permite, cu antologii tematice din acest repertoriu: Proză, Poezie, Critică, Istorie, Etnografie etc.)
„Atragerea tinerilor spre citit și scris este una din calitățile unei reviste de cultură”

Vasile HATOS
Aș vrea să luați interviuri tuturor membrilor Asociației Scriitorilor din Județul Sălaj despre condiția umană și nu numai! Știu, sunt multe astfel de materiale cu membrii Asociației, dar cu timpul, ideile se schimbă, poate azi nu mai au ideile din trecut! Oamenii sunt schimbători. Dialogurile, comunicarea în sine, purifică spiritul, îl face mai receptiv la cunoașterea de sine și a vieții. Eu păstrez legătura cu un prieten din copilărie, dialogăm frecvent pe teme filosofice, teologice, științifice etc. Întâlnirile cu el sunt adevărate lecții de viață și chiar mă gândesc să fac o „Școală filosofică” la Gostila, unde să vină orice om care are nevoie de hrană spirituală! Poate va urma o carte, „Dialoguri la Gostila”. Maieutica este atât de necesară spiritului precum nevoia de apă! Prin ea deschizi orizonturi spre cunoașterea Adevărului. Maieutica sau arta moșitului frecventată de Socrate dă noi valențe spiritului. Scoate toate ascunzișurile din oameni, deschizându-le drumuri spre lumină. Numai adevărul din noi înșine ne luminează drumul spre fericire! Poate că lipsește o rubrică de filosofie, teologie și știință, unde să fie articole despre Platon, Aristotel, Pascal, Descartes, Seneca, Marc Aureliu, Toma de Aquino, Hegel, Kant, Heidegger etc. Știu că nu este o revistă de cultură filosofică, teologică sau științifică, dar fiecare scriitor sălăjean poate să dea o părticică din înțelepciunea sa. Confesiunea este saltul pe care îl faci în infinitul ființei, căutându-ți identitatea spirituală. Revista de cultură „Caiete Silvane” arată bine cu varii creații literare, articole despre tot ce se întâmplă în cultura românească și nu numai. În perspectivă s-ar putea îmbunătăți prin atragerea tinerilor spre cultură, dându-le posibilitatea de a scrie despre viziunile lor despre lume, viață, visuri etc. Ori atragerea tinerilor spre citit și scris este una din calitățile unei reviste de cultură. Când o revistă descoperă noi talente literare, publicându-le creațiile, nu poți decât să te bucuri! E dovada vie a asigurării viitorului unei culturi, care, astfel, nu se poate pierde în istorie.
Mesaj de salut pentru „Caiete Silvane”

Mircea POPA
O nouă revistă din Transilvania istorică intră în vizorul nostru, al tuturor clujenilor, ca una din revistele care reprezintă regiunea geografică învecinată, pășind cu pași mari spre o acreditare publică națională. Ea se află în fața unei etape de creație și înfăptuiri, capabilă să facă dovada competenței și diversității prin numerele apărute în cei 20 de ani de existență, pe care le-a oferit publicului spre lectură în ceasul de față. Organ cultural al Asociației Scriitorilor din Județul Sălaj, al reprezentanței Zalău a Filialei Cluj a USR, revista „Caiete Silvane” răspunde cu demnitate și îndreptățire confruntării cu exigențele publicului contemporan, public căruia îi este dedicată, în aceeași măsură cu respectul pentru tradiție și pentru faptele înaintașilor. Calitatea textelor, a semnăturilor și faima colaboratorilor a crescut mereu în acești ani, făcând revista comparabilă cu alte multe alte reviste județene. A plecat la drum cu un format modest, dar pe parcurs ea și-a găsit cadența potrivită, aspectul general și grafic adecvat, dobândind o haină artistică agreabilă, oferind șansa unor profesori locali să se afirme și pe tărâm publicistic și literar și să devină nume familiare celor care se îndeletnicesc cu scrisul. O revistă își dobândește valoarea prin oficiul ei critic eficient și nuanțat, iar poetul Viorel Mureșan a dovedit în toți acești ani că e pregătit pentru o astfel de sarcină majoră. În jurul lui au crescut și s-au format câteva nume feminine, care capătă tot mai multă importanță în gestiunea revistei. Carmen Ardelean, Imelda Chința, Alice Valeria Micu și Mihaela Meravei alcătuiesc careul de ași, care întăresc sectorul publicistic al revistei, patronat atât de bine de rubrica de directivă, redactorul-șef Daniel Săuca. Vin la rând Marin Pop, cu subiecte istorice luate din viața trecutului sălăjean, flancat de Marcel Lucaciu, Ioan F. Pop, Alexandru Jurcan, Viorel Gh. Tăutan, Menuț Maximinian etc. etc., care aduc prospețime și diversitate. Așa cum se prezintă astăzi, revista „Caiete Silvane” și-a găsit locul potrivit între celelalte reviste județene, acordând atenția cuvenită fenomenului cultural local, care se extinde și asupra orășelelor învecinate, Șimleu Silvaniei sau Jibou, dar și a altor zone. Pe urmele „Țării Silvaniei” de odinioară, actuala formulă a „Caietelor Silvane” servește în cel mai înalt grad intereselor locale, promovând cu consecvență și un număr de condeieri maghiari, interesați de patrimoniul cultural comun. Îi dorim succes și trăinicie!
„Propun ca revista să atribuie, anual, diplome de scriitorul sălăjean al anului și cartea sălăjeană a anului”

Artemiu VANCA
Stimate domnule Săuca,
Profit de invitația din ultimul număr al revistei C.S. de a răspunde la ancheta lansată cu prilejul împlinirii a 20 de ani de apariție a ei, ca să vă spun câteva cuvinte despre revistă și să vă fac câteva propuneri.
Sunt abonat de mulți ani la C.S. și o citesc, lună de lună, cu interes și plăcere. Apreciez că aveți cronicari literari care se pot măsura cu cei mai buni ai altor reviste de același gen și colaboratori valoroși. Revista are o ținută grafică excelentă și un format care o face ușor de citit.
Propunerile mele sunt următoarele:
– Încercați să obțineți colaborarea și a unor scriitori valoroși din afara județului, cărora să le încredințați câte o rubrică cu caracter permanent. Vă recomand două nume: pe Olimpiu Nușfelean, un apropiat al revistei C.S., care s-a remarcat pe plan național și e tot mai prezent la evenimente importante organizate de Uniunea Scriitorilor din România, și pe valorosul poet clujean Adrian Popescu, legat de Sălaj prin amintiri din tinerețe.
– Dumneavoastră, cu experiența de ziarist, cu talentul de a sintetiza subiectele, cu spirit critic foarte dezvoltat și ironia la purtător, ați putea susține în revistă o rubrică de comentarii ale unor evenimente curente, literare, culturale, politice și sportive. Eu gust astfel de articole, care apar în diverse alte reviste.
– Propun ca revista să atribuie, anual, diplome de scriitorul sălăjean al anului și cartea sălăjeană a anului.
„Caiete Silvane” la 20 de ani

George VULTURESCU,
redactor-șef al revistei „Poesis”
Scriitorii sălăjeni au avut puterea, iată, să preschimbe, într-un timp de 20 de ani, „în renume” titlul de bun-simț, de „caiete”, pe care l-au dat paginilor din Zalău. S-au mai preschimbat „Caietele botoșănene” în redutabila revistă de azi, Hyperion, realizată de Gellu Dorian și Nicolae Corlat; au dispărut „Caietele Eminescu” ale Academiei; au luat avânt, sub ochii noștri, în varii locuri: „Caietele Lucian Blaga” (Sebeș); „Caietele Cioran” (Sibiu). Mai apar, din când în când, „Caietele Echinox” (la Cluj), dar trebuie semnalate „Caietele Macedonski” (de la Craiova, realizate de Ion Munteanu), fiecare număr (din cele VI, impunătoare) trecând de peste 300 de pagini…
Așadar, am privit cu seriozitate, de la începuturi, întemeierea revistei de cultură „Caiete Silvane”: fie pentru câțiva poeți pe care îi întâlnisem, fie pentru că mă simt, prin originea numelui de familie, un… „sălăjean”/Silaghi… Amprenta de un „localism” nobiliar a creatorilor de aici se cerea reliefată prin chiar „timbrul” unor voci care au depășit, repede, peisajul cultural transilvănean (prin Clujul revistelor și al Universității de aici), afirmându-se, individual, în spațiul național. O veche pleiadă de cărturari (de la Simion Bărnuțiu, Gheorghe Pop de Băsești, Alexandru Sterca-Șuluțiu, Demetriu Coroianu, Petre Dulfu etc.), adevărați „părinți” ai Istoriei Țării Silvaniei, au însămânțat acest „limes” latin cu fertile exemple. Nu e de mirare că o galerie a istoriei, a studiilor de etnologie și folclor, a criticii literare este continuată de personalități precum Ion Cuceu, Dumitru Micu, Ion Taloș, Dumitru Pop. Paginile „Caietelor” de azi au, astfel, și o „misiune” a păstrării tradițiilor, a recuperării exemplarității acestor biografii și a operei lor. Ceea ce redactorii „Caietelor” și fac prin manifestările culturale de la Zalău – lansări de carte, „Zilele revistei Caiete Silvane”, conferințe cu invitați de marcă ai revistelor și Universităților din țară – adăugând la actul de re-memorare și pe cel de re-editare a operelor acestor înaintași. Programul Editurii „Caiete Silvane” este grăitor în acest sens.
Dar „focul viu” este întreținut de creatori de prestigiu (majoritatea onorând învățământul din Sălaj), deja bine cunoscuți prin cărțile lor: Viorel Mureșan, Daniel Săuca (manager al Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj și inițiator al unor programe cu participare națională și internațională), Imelda Chința, Marcel Lucaciu, Alice Valeria Micu, Viorel Tăutan, Carmen Ardelean, Györfi-Deák György, Marin Pop…
La 20 de ani de activitate, mă gândesc cu bucurie la întâmplările culturale la care am fost aproape de ei, îmbogățindu-mă cu ideile și proiectele pe care le-au susținut, cu prietenia lor, cu colaborarea la revista noastră „Poesis”, cu cărțile pe care ni le dăruim, unii altora. Mult succes în continuare – să sporească renumele Silvaniei!
Revista „Caiete Silvane” – două decenii de existență (în serie nouă)

Teodor SĂRĂCUȚ-COMĂNESCU
În perioada 1998-2003, la nivelul județului Sălaj, ziariștii, jurnaliștii și alți oameni de cultură, mai ales din învățământ, erau colaboratori la mai multe publicații județene/locale și naționale. A fost oarecum și un fenomen concurențial, și nu numai la nivelul județului, ci în întreaga țară, deoarece au apărut destul de multe publicații noi, cele mai multe dispărând în timp.
S-au păstrat doar acelea care au avut nu numai o oarecare susținere financiară, dar mai ales spiritul colaborativ al unei așa-zise elite cu experiență în actul și arta scriiturii/scrierii.
După 2000, „Graiul Sălajului” mai că dispărea, ajungând prin 2003 la o „foaie…” în patru pagini, resuscitată cu greutate de câțiva colaboratori, mai ales din domeniul învățământului. E perioada în care, personal, mai bine de un an am publicat articole de informare (era perioada când ministrul Marga încerca să reformeze învățământul). Tot atunci și revistele pedagogice erau oarecum pe chituci (vezi „Școala Noastră”).
În perioada 1998-2005, publicam simultan la mai multe ziare și reviste județene și naționale (Limbă și literatură română, Tribuna învățământului, Graiul Sălajului, Silvania, Caiete Silvane etc.).
A fost momentul să renunț la unele dintre ele în calitate de colaborator, văzând că o mână de oameni se grupau în jurul unor publicații mai cu credit la public.
Același lucru l-am făcut și eu și mi-am orientat scrisul către revistele cu oarecare caracter și intenții vădite literar. Am publicat în revista „Silvania” mai multe articole/studii, începând cu 2002, revistă coordonată de Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Sălaj, unde director era regretatul prof. dr. Gheorghe Chende-Roman, iar colectivul de redacție era format din prof. Iuliu Suciu – redactor-șef, Marcel Lucaciu, Viorel Mureșan – redactori-șefi adjuncți, Ileana Petrean-Păușan – secretar de redacție. Amintesc acest colectiv de redacție pentru că la puțină vreme s-a făcut un transfer de „expertiză” către revista „Caiete Silvane”, care apărea sub patronajul altui organism cu atribuții cultural-artistice: Centrul Culturii Tradiționale Sălaj, unde director era Cristian Contraș.
Câțiva ani, cele două reviste au apărut în paralel sub denumirile cunoscute de „Silvania” și „Caiete Silvane”, după care „Silvania” și-a subțiat colaboratorii, poate și pentru că trebuia să integreze și alte domenii cu specific pentru Cultură, Culte și Patrimoniu, iar cei cu veleități literar-artistice s-au orientat către „Caiete Silvane”, unde redactor-șef era dl Cristian Contraș, care avea și atribuții la noul Centru…, iar pe dl Daniel Săuca îl găsim pe atunci în calitate de redactor al revistei „Caiete Silvane”.
Mi-am regăsit un articol: „Lumea pe dos vs. circul lumii” (Sorin Crișan, „Circul lumii” la D.R. Popescu), într-un număr denumit „Origini. Caiete Silvane”, anul V, nr. 1-2/2003, p. 196-197. Colectivul redacțional căuta o denumire mai simbolică pentru ceea ce dorea să pună în evidență în pagini, poate și pentru a da un suflu nou unei reviste care se dorea ceva mai aparte.
Lucrul acesta se întâmpla prin februarie 2005, când oamenii din jurul revistei restructurau direcții și tematici. Așa că revista „Caiete Silvane” îl avea ca director pe managerul Cristian Contraș, ca redactor-șef pe dl Daniel Săuca, iar ca redactori pe Ileana Petrean-Păușan („repatriată” de la „Silvania”) și Elena Musca.
Revista apărea acum în serie nouă, doar păstrând formatul (cu pagini A3), care nu peste mult timp a primit oglinda și imaginea pe care o are și astăzi, după 20 de ani.
Într-o perioadă de aproximativ doi ani (2005-2007), am publicat peste 10 articole/studii în „Caiete Silvane”, adesea acoperind și câte o pagină întreagă cu conținuturi legate de interpretarea stilistică a Folclorului copiilor și de copii (majoritatea venind în urma cercetărilor făcute pe teritoriul județului Sălaj).
Vezi Anexa alăturată/următoare:
„Lumea pe dos” vs. „circul lumii” (Sorin Crișan, Circul lumii la D.R. Popescu), în „Origini. Caiete Silvane”, anul V, nr. 1-2/ 2003, p. 196-197.
„Jocul nebunilor” – o panoramă a lumii pe dos”, în „Caiete Silvane”, serie nouă, nr. 8, din septembrie 2005, p. 2.
Aspecte ale discursului (Poezii în limba spargă de Nina Cassian), în „Caiete Silvane”, serie nouă, anul I, nr. 10, din noiembrie 2005, p. 11.
Cronotopie în folclorul specific copiilor, în Caiete Silvane, serie nouă, anul I, nr. 11-12, decembrie 2005 – ianuarie 2006, p. 8.
Autenticitatea folclorului literar al copilului, în Caiete Silvane, serie nouă, anul II, nr. 11-12 (23-24), decembrie 2006 – ianuarie 2007,p. 26.
Procedee stilistice recursive în folclorul copiilor, în Caiete Silvane, serie nouă, anul III, nr. 2 (26), martie 2007, p. 25.
Reprezentativitatea figurilor de stil în folclorul copiilor, în Caiete Silvane, serie nouă, anul III, nr. 6 (30), iulie 2007, p. 10-11.
Raportul oral vs. scris în folclorul copiilor (1),în Caiete Silvane, serie nouă, anul III, nr. 10 (34), noiembrie 2007, p. 26-28.
Raportul oral vs. scris în folclorul copiilor (2),în Caiete Silvane, serie nouă, anul III, nr. 11 (35), decembrie 2007, p. 26-28.
După ce vreo doi ani revista „Caiete Silvane” a funcționat în formula cunoscută, i s-a mai adăugat un nou redactor, Marin Pop, cu competențe aparte în ceea ce privește patrimoniul istoric al Sălajului, iar ca secretar de redacție îl găsim pe regretatul Daniel Hoblea. Tot acum apăreau și alți colaboratori veniți de la cealaltă revistă, „Silvania”, sau din alte zone ale județului, unii din ei prezenți și astăzi nu numai în calitate de colaboratori, ci și cu responsabilități redacționale diverse.
Din august 2007, revista își schimbă formatul și ținuta estetică, adoptând o paginație A4, mult mai ușor de tipărit și de păstrat/arhivat.
Din octombrie 2010, dlui Daniel Săuca îi revine responsabilitatea directă a editării revistei „Caiete Silvane” în calitate de redactor-șef.
Din acest moment, trebuie să scoatem în evidență și un alt aspect al mișcărilor sociale și politice, faptul că în Sălaj nu s-au produs mutații absurde în instituțiile de cultură, cum s-a întâmplat în alte județe, fenomenul cultural-artistic a fost oarecum protejat, iar cei care erau la cârma unor asemenea instituții au putut în mare măsură să-și continue proiectele, reușind să țină o legătură strânsă cu colaboratorii, ba chiar să obțină noi și importante succese în această direcție.
Așa se face că dl Daniel Săuca și-a putut continua proiectele în această direcție, dând un suflu nou revistei „Caiete Silvane” în aceste două decenii de existență, dar și adăugându-i și alte posibilități de promovare a actului cultural și de creație: o editură cu denumire omonimă „Caiete Silvane”, cu scriitori din Țara Silvaniei și numai, dar și instituirea Reprezentanței Sălaj a USR – Filiala Cluj și a Asociației Scriitorilor din Județul Sălaj.
Revista „Caiete Silvane”, prin munca și strădania redactorului-șef, scriitorul Daniel Săuca, dar și prin talentul colaboratorilor, e astăzi în ipostaza de revistă ce apare lunar, sub egida Uniunii Scriitorilor din România, cu colaboratori de valoare din Țara Silvaniei, dar și de pe tot cuprinsul țării. Nu dăm nume aici pentru că ar trebui să alcătuim un Indice de nume, însă cei interesați vor putea să vadă acest lucru urmărind site-ul revistei: caietesilvane.ro sau Anuarele revistei, și nu numai.
Personal, mi-am întrerupt colaborarea la „Caiete Silvane” pe o perioadă de aproximativ 10 ani, dar păstrând legătura pentru Malaxorul de știri (2008-2018), perioadă în care am fondat și am fost redactorul-șef al revistei învățătorilor: „Gazeta învățătorilor”, până când, din motive de sănătate, am predat destinele revistei unui nou colectiv redacțional.
După ce starea mea de sănătate s-a mai ameliorat și am devenit pensionar, am reînceput colaborarea cu „Caiete Silvane” (din 2018, și în prezent), dar și cu Editura „Caiete Silvane”, devenind și membru al Asociației Scriitorilor din Județul Sălaj, colaborând în paralel, sporadic, și la alte reviste: Rotonda valahă, Steaua, și mai recent la Revista Neuma.
Astăzi, revista „Caiete Silvane” care apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România (încă din februarie 2012) este coordonată de un colectiv redacțional stabil, apreciat și cunoscut, cu expertiză în acest domeniu, iar în juru-i foarte mulți colaboratori din țară și din străinătate, majoritatea fiind membri ai uniunilor de creație, membri ai Uniunii Scriitorilor din România (în ordine aleatorie): Viorel Mureșan, Daniel Săuca, Liviu Ioan Stoiciu, Carmen Ardelean, Marcel Lucaciu, Alexandru Jurcan, Menuț Maximinian, Silvia Bodea Sălăjan, Gheorghe Glodeanu, Alice Valeria Micu, Andrea H. Hedeș, Marta Petreu, Lucian Perța, Eduard Dorneanu, Radu Matei Todoran, Viorel Tăutan, Ovidiu Pecican, Ioan F. Pop, Icu Crăciun, Vasile Pușcaș, Mihaela Meravei, Irina Petraș, Traian Vedinaș, Adrian Lesenciuc și mulți alții care bat la porțile consacrării în drumul spre Parnas.
Urez acestei reviste din Țara Silvaniei viață lungă, cu colaborări cât mai interesante și benefice pentru parcursul ei viitor, fie chiar și sub dictonul redactorului-șef al „Caietelor Silvane”, devenit deja truism: „Noi credem în cultură!”
Împreună până la centenar!

Menuț MAXIMINIAN
Este o onoare pentru mine să mă număr printre colaboratorii revistei Caiete Silvane, crescând odată cu publicația pe drumul literaturii. Iar la Editura Caiete Silvane au văzut lumina tiparului cărțile mele. Rar este această formulă fericită de revistă și editură împreună sub semnul aceleiași instituții. Vorbim aici de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, coordonat de scriitorul Daniel Săuca. Poate tocmai de aceea sunt subiectiv, face parte din parcursul meu cultural și nu aș schimba nimic în conceptul editorial, doar i-aș invita pe cititori să ne fie aproape și în următorii ani.
În cei 20 de ani, revista și-a asigurat o prezență importantă în peisajul publicistic românesc, și nu numai, prin formarea de către managerul Daniel Săuca a unei echipe profesioniste, dăruită muncii de jurnalism cultural. Alături de scriitori cu experiență au intrat în colectivul redacțional condeieri tineri, care împreună au reușit să așeze Caiete Silvane în topul publicațiilor culturale, atât prin ediția print cât și online, printr-un click distanță ajungând la cititori. Revista se află sub egida Uniunii Scriitorilor din România, beneficiind și de sprijinul Consiliului Județean Sălaj, al Consiliului Local și al Primăriei Municipiului Zalău.
Felicitări, urări de bine și forță de muncă întregului colectiv redacțional. Celor care și-au pus condeiul în slujba culturii le doresc multă sănătate și să îmbine cu măiestrie arta informării culturale cu ținerea aproape a cititorilor. Am convingerea că jurnalismul cultural nu va fi niciodată perimat și că valorile intelectuale își vor găsi întotdeauna un loc de cinste în casele cititorilor. Avem nevoie de Caiete Silvane și de revistele care ne îmbogățesc spiritual în aceste vremuri tulburi. La mulți ani, cu sănătate! Să ne aniversăm împreună, an de an, până la centenar!
Caiete perseverente și empatice

Alexandru JURCAN
De prin 2010 am intrat în teritoriul râvnit al Caietelor Silvane, găsind atâta înțelegere, apreciere și căldură, încât n-am mai ieșit din tărâmul binecuvântat. Nu e puțin lucru să trimiți un articol și într-o oră să ți se confirme primirea. Astfel este Daniel Săuca, echilibrat, serios, modest, empatic, talentat. Numai așa revista a putut străbate un drum lung, cu forma ei solidă la propriu și la figurat (revista poate intra ușor în bibliotecă, având stabilitate). Iată o revistă de ținută, cu articole de interes major, cu opinii pertinente, cu propuneri stringente, diverse, discrete, care a ajuns la un număr impresionant. Zicea un filozof că… valorile nu intră prin ușa din față, ci prin ușa din dos, apoi se impun gradat, fără ostentație.
E citită revista? Poate că mai mult decât altele. Știm cu toții situația tineretului atras de vizual, îndepărtat (temporar) de literatură. Asta nu înseamnă a ceda, a pune jos armele. Daniel Săuca organizează întâlniri anuale, lecturi incitante, invită scriitori, cu aceeași notă de discreție neviciată. Ce zicea Camus? „Numesc adevăr ceea ce continuă”. Și CAIETELE continuă cu o regularitate tonică. În paginile revistei vibrează lumea, sfidând orice umbră de provincialism. Ca orice ființă, o revistă are originalitatea ei, unicitatea incontestabilă. Mereu îmi amintesc de Hemingway: „stropul de noutate pe care fiecare om îl culege pe lume e foarte costisitor și-i unica moștenire ce-o lasă după sine”. Cu siguranță, moștenirea propusă de Daniel Săuca e considerabilă și emoționantă.
„Caiete Silvane, un reper important în peisajul cultural al județului Sălaj”

Anca Ioana IACOB-GAIDOȘ
Caiete Silvane, un reper important în peisajul cultural al județului Sălaj, o emblemă a județului nostru, a primit în brațele ei prețioase și câteva poeme semnate de mine.
O mână de oameni, cu minți de aur și suflet deschis, ne dăruiesc în fiecare lună povești și editoriale ce fac cinste Sălajului.
În primăvara anului trecut, Editura Caiete Silvane, sub îndrumarea domnului Daniel Săuca, mi-a îndeplinit un vis, acela de a publica volumul de poezii, O bluză din tercot, care s-a bucurat să fie prezentat în cadrul Cenaclului literar „Silvania” sub oblăduirea domnului profesor Marcel Lucaciu, având sprijin și pentru lansare într-un cadru festiv susținut de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj.
Am avut deosebita plăcere să particip la invitația domnului Daniel Săuca la emisiunea Dialogurile Caiete Silvane, unde emoția prezentării volumului meu de poezii nu o voi uita niciodată.
La ceas aniversar, aduc mulțumiri revistei Caiete Silvane pentru două decenii de dedicare, inspirație și contribuție remarcabilă la cultura și literatura românească.
Prin paginile sale, revista a reușit să aducă la lumină creații valoroase și să păstreze vie memoria identității noastre culturale.
Să aveți parte de inspirație și mulți ani de succes în slujba artei și culturii!
„Caiete Silvane” – 20 de ani

Doina IRA-TĂUTAN
Revista Caiete Silvane, una dintre cele mai cunoscute publicații culturale din Ardeal, împlinește în primul trimestru al anului 2025, douăzeci (20) de ani de activitate. Revista s-a „născut” în contextul transformărilor profunde, atât sociale, cât și culturale, pe care le traversa România începutului de Mileniu al treilea, p. Chr. Scopul inițial al revistei a fost, desigur, acela de a oferi un spațiu valorilor literare și culturale din zona Sălajului, dar, la scurt timp după apariție, ea a devenit un pilon al vieții literare și culturale nu doar din acest areal, având un impact semnificativ asupra întregii comunități literare din țară.
Prin stăruința câtorva reali promotori pasionați de cultură, revista a devenit o platformă importantă de promovare a tinerelor talente, dar și un loc de întâlnire pentru scriitori consacrați.
I-am cunoscut pe majoritatea realizatorilor revistei în ianuarie 2011, cu ocazia primei mele vizite în județul Sălaj, în calitate de viitoare soție a unuia dintre ei, scriitorul Viorel Tăutan. Acea primă vizită coincidea cu ziua în care era stabilită o întâlnire la Jibou a redactorilor care se angajaseră cu devoțiune și rigurozitate în apariția lunară a revistei. Atunci am aflat că Daniel Săuca, inițiatorul și sufletul acestei reviste, este redactor-șef încă de la apariția ei, în primăvara anului 2005. Domnia sa avea să facă din revistă ceea ce este ea astăzi, după 20 de ani de apariție neîntreruptă. O publicație de foarte bună calitate, cunoscută nu doar în toată țara, ci și în străinătate.
La mulți ani, Caiete Silvane! Este un moment de sărbătoare nu doar pentru revistă, ci și pentru toți cei care au găsit în paginile ei un spațiu al creației, al reflecției și al dialogului.
Caiete Silvane este mai mult decât o simplă publicație; este un loc în care cuvintele prind viață și sunt împărtășite în cadrul unei comunități pasionate de literatură. Fiecare număr a fost și rămâne o invitație la explorare, o certă oportunitate de a descoperi noi voci și perspective, dar și o platformă prin intermediul căreia eu-însămi am reușit să împărtășesc gânduri, sentimente și aspirații.
Într-o lume în continuă și accelerată schimbare, Caiete Silvane a reușit să reziste, să se mențină respectabilă, promovând valori autentice din rândul creatorilor de literatură beletristică și științifică. După 20 de ani de la înființare, revista continuă să inspire, să provoace și să aducă împreună oameni pasionați de cuvântul scris.
Pe lângă publicarea revistei, colectivul redacțional a organizat numeroase evenimente culturale, întâlniri cu cititorii, lansări de carte și festivaluri literare. Aceste activități nu doar că au promovat revista, dar au contribuit la consolidarea comunității literare din România, și nu numai, în context cultural mai larg.
Felicitări echipei „Caiete Silvane” pentru dedicare, perseverență și viziune! Vă doresc cât mai multe ediții pline de inspirație și succes în continuare. La mulți ani!
„Caiete Silvane” – la aniversare – 20 de ani

Voichița LUNG
La contactul cu o revistă de cultură, cred că este îndreptățită curiozitatea cititorilor de a accesa informații privind denumirea, fondatorii și colectivul de redacție, menirea pe care o are. Multe lucruri interesante se pot expune și sintetiza în momente de bilanț, la ceas aniversar.
„Caiete Silvane” – 20 de ani de apariție. O revistă cu un nume care reflectă ceea ce dorește să fie și un indiciu pentru orizontul de așteptare al cititorilor. Pentru mine, ca om al școlii, „caietul” înseamnă spațiu de notare și stocare a informației, de exprimare a gândului. Pagina albă, umplută cu semne grafice și imagini, deschide calea spre cunoaștere, dar poate fi și suport al exprimării trăirilor. Adăugându-se numelui revistei termenul „Silvane” este evidentă intenția de a reflecta identitatea geografică, istorică și culturală, marcă a ținutului în care această publicație vede lumina tiparului. Dar revista nu e doar de interes local. Paginile sale trec de limite strict trasate, sunt deschise colaboratorilor, evenimentelor științifice și manifestărilor artistice, în context mult mai extins, adesea internațional.
Citesc număr de număr revista și constat cu mare satisfacție cum s-a transformat pe parcursul anilor, cât de mult a crescut din punctul de vedere al conținutului bogat, diversificat și al aspectului grafic. Port un sincer respect și admirație colectivului de redacție, colaboratorilor, editorilor, tuturor celor care contribuie cu efort și dăruire la apariția fiecărui număr al revistei.
Ce reprezintă pentru mine „Caiete Silvane”? În timpul carierei de profesoară de limba și literatura română am perceput revista ca pe o oază de cultură și, la un moment dat, ca pe o rampă de lansare pentru elevii talentați, dornici de afirmare în lumea presei. Aduc drept argument faptul că în perioada 2008-2014 s-a derulat un reușit Proiect de colaborare, coordonat de domnul Daniel Săuca, redactor-șef al revistei, împreună cu un colectiv redacțional de la Colegiul Național „Silvania” Zalău. Astfel, an de an, cu ocazia Zilelor Școlii, a fost tipărit și lansat suplimentul revistei „Caiete Silvane”, denumit „CNS. Cuvinte. Nume. Speranțe”. În această publicație se regăsesc articole, creații originale, fotografii și desene ce reflectă preocupările, realizările notabile, talentele unor elevi și profesori ai liceului.
În același timp, ca moment de referință din viața personală, menționez faptul că am avut marea șansă de a participa la Concursul de creație organizat de Editura și revista „Caiete Silvane”, parte din proiectul dedicat Zilelor revistei – ediția a X-a. Obținând Premiul de debut, am beneficiat de publicarea, în 2017, a plachetei de versuri „Jocul de-a anotimpurile”. Astfel, mi-am împlinit un vis mereu amânat, am trăit bucuria de a mă reîntoarce în zona creației, am regăsit spațiul primitor al Cenaclului literar „Silvania”. Sunt recunoscătoare și în același timp mândră de posibilitatea ce mi s-a oferit, de a face parte dintr-un cerc de oameni care împărtășim aceleași valori și aspirații creative.
În „Caiete Silvane” am publicat, de-a lungul anilor, articole, recenzii, impresii de lectură adresate cititorilor revistei, pasionați de lumea cărților. Cu sprijinul Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj a văzut lumina tiparului și am lansat de curând, în cadrul Cenaclului „Silvania”, volumul de versuri, „Timp din anotimp”. Sunt onorată de prezența în revistă a unui grupaj din poemele mele. Aduc mulțumiri pentru susținere și pentru semnalarea apariției cărții!
Revista „Caiete Silvane” este rodul implicării în viața cetății a unor oameni cu o aleasă menire, oglindește locuri și evenimente imortalizate în beneficiul posterității. În context aniversar, urez „La mulți ani” rodnici colectivului de redacție, inspirație celor care scriu și cititori devotați revistei noastre, mult timp de acum înainte!
+ There are no comments
Add yours