Amăgind timpul (Jurnal pandemic)

Rodnicia tăcerii

„Tăcerea mă lovește cu pietre.”

(Pedro Calderón de la Barca)

Tăcerea mușcă din mine

Ca dintr-un fruct zemos:

Jumătatea rumenă – încălzită de Soare,

Jumătatea crudă – înghețată de Lună.

Mușcă adânc, până la cotor,

Scuipând sfidător, peste umăr,

Sâmburii dulci-amărui,

În brazdele trecutului.

O, ce livadă înaripată, șoptitoare,

De culori și de sunete va răsări,

După ce nimic din ce este

Nu va mai fi!

Palindrom patetic  

„Soarta e o prăpastie în care cădem numai dacă privim prea mult în ea”.

(Lucian Blaga)

Numai eu –

Steaua și deșertul,

Ghimpele și floarea,

Lumina și umbra.

Numai Tu –

Potopul și sarea,

Pocalul și otrava,

Salvarea și înecul.

Doar în noi

Zborul și prăbușirea,

Gloria și ratarea,

Hăul și acoperișul lumii.

O, de-am afla calea…!

De-am vedea drumul

Muiat în aurul topit al clipei,

Am zidi punți

Peste abisul

Din prăpastia sorții?

Atmosferă

„Timpul îmi e inaccesibil. Neputând să-i urmez cadența, mă agăț de el sau îl contemplu,

dar nu mă aflu niciodată în el…”

(Emil Cioran, „Silogismele amărăciunii”)

Inima ceasului

Cu limbile ruginite

Ticăie plictisită, la răstimpuri.

Timpul se revarsă din el,

Eșarfă albă

Fluturată din tren;

Iar eu încă mai visez,

Ca un fluture

Încâlcit în coconul de raze,

Ca o lacrimă de mărgărit

Adormită pe vecie

În căușul de sidef al scoicii reci…

Timpul o ia razna,

Jucând hora Ielelor

Amețitor de nebună;

Dar eu încă mai aștept,

Gâtuită de emoție,

Să cadă cortina

Peste reprezentația

Din ce în ce mai absurdă.

Apocalipsă

„Eli, Eli, lama sabahtani?”

(Matei 27, 45-48)

Singurătatea galopează prin arborii arterelor

De la rădăcină până în vârfuri de degete.

Tristețea reverberată în suflet,

Face vocalize în gând…

Îngerul meu păzitor

Își ascunde neputincios fața în aripi

Sub geamătul lichefiat

Al potopului.

Breaking news

Îngerul Morții

recrutează soldați pentru bătălia finală.

Amiralul Nopții

numără fantomatice flote după ultimul val.

Serbarea primăverii

e suspendată din cauza carantinării ghioceilor.

Ziua de mâine –

promisiune eroică ratată, vacanță amânată sine die.