Anul acesta, Crăciunul e amânat. Putem avea străzile împodobite cu ghirlande luminoase, oameni de zăpadă, moși, reni, stele, brazi lucind sub greutatea podoabelor și sub falsitatea plasticului întins peste orașele și satele noastre ca o râie, ca o boală rușinoasă altădată, dar cu care azi ne mândrim strâmb. Cotrobăim decorațiunile de anul trecut, câte au mai rămas prin debarale, mai achiziționăm fictiv altele, acum, pe ultima sută de metri, mulgem bugetele de firele de viață restante, ducă-se toate celelalte în vântul iernii viitoare, a mai rămas ceva carne din anul acesta pe oasele sfrijite ale țării.
Crăciunul înseamnă început. Dar cum să începi ceva, când ți s-a furat linia de start, când ai stat naiv, crezând că voința e de ajuns, că ai dansat de atâtea ori o horă a unirii șchioapă, dar acum chiar ai dat mână cu mână cu cei de o ființă și o voință cu tine. Te-ai trezit că în fosta iesle, pregătită cu gând bun, acum o scoică transparentă cu luminițe, nu mai e loc de prunc curat și luminat, au instalat acolo o butaforie, o paiață împiedicată, împodobită cu panglici colorate ce zboară aiurea în momente solemne. Nici de maică nu se mai aude alăturea de prunc, au numit interimar un părinte 1 care nu ajunge la timp, căci i-a furat cineva mufa de la încărcătorul trotinetei electrice. Boii care trebuia să amintească de asigurarea confortului termic au fost alungați, pe motiv că amintesc de agenții poluatori și au plasat în locul lor niște măgăruși transparenți, cărora li se aprind niște circuite muzical-luminoase în burtă când se apropie cineva de iesle, o idee năstrușnică pentru paza ansamblului decorativ. Figurile masculine, acuzate de comportament pasiv-agresiv, toxic, rasist, au fost eliminate și în locul lor au apărut niște entități nonidentificabile, cu wifi încorporat, sistem digital de plată a impozitului pe naivitate, suporturi pentru selfie, sistem GPS și multe altele. Magii au fost emasculați, îmbrăcați în uniformă militară și oferă contra cost horoscopul, fac previziuni economice și politice, iar dacă îți faci selfie cu ei, execută un frumos dans tematic, ceva între Macarena și Brașoveanca. Poate că nu anul acesta, dar e un scenariu distopic, tot mai probabil.
Săracii pregătesc inutil trei versuri dintr-o colindă, căci segmentul de mijloc al societății își calculează impozitul pe locuință de anul viitor, pe mașină, pe profitul SRL-ului pe care se gândeau să-l închidă, dar mai au vreo zece ani până la pensie și nu-i mai angajează nimeni. Pentru ei e cel mai greu, săracii oricum nu mai au demult speranțe, poate doar să fie atenți în parcări, să vadă dacă nu i-a căzut vreunuia o bancnotă din buzunar, ieșind din mașină. E tot mai rar, însă, de când cu cardurile, chiar dacă se oferă să-i ajute la descărcat mașina și cărat de bagaje. Nici bețe de Sfântul Nicolae nu mai speră să vândă, în ultimii ani doar bătrânii mai cumpără, iar ei sunt mai mult prin farmacii.
Crăciunul e acum ceva indefinibil, plutind într-o lăbărțeală de sărbători de iarnă care încep din toamnă și se întind aproape de începerea postului Paștilor. Undeva, la mijlocul acestei perioade, e rost de cumpărături, pentru cine își permite, de îmbuibare pentru deținătorii de funcții, titluri, avantaje. O avalanșă comercială cu fusta scurtă îi face pe cei mai mulți să uite miezul poveștii, esența sărbătorii, tot mai îndepărtată de ritualitatea originară. Își spun, prinși de o febră care le întunecă mințile amețite de lumini, de culori, de mulțimea ambalajelor strălucitoare, că măcar acum să nu mai socotească, să-și facă de cap, altfel, ce rost ar avea magazinele doldora, site-urile pline de oferte și reduceri ispititoare. Ies mândri cu pungi de marcă, dovadă a reușitei, postează, mințindu-se pentru o clipă că au avansat pe scara socială. Pun apoi o masă plină, doar o dată-i Crăciunul, dar sărbătoritul n-are loc la friptură și tortul cheesecake Dubai.
Nu se știe dacă și când va reveni Crăciunul în calendarele sufletești. Acum e și dificil, mai ales dacă cei tineri nu vin anul acesta acasă și vă invită pe voi, cei rămași în țară, să vedeți și voi cum e la ei, acolo pe unde-și lasă fărâme oasele de trudă. Riscați să dați de alte sărbători, orice, numai să nu-i afecteze pe cei de alte credințe. Creștinismul e aruncat în desuetudine, precum păpușa ce-L închipuia pe pruncul Iisus în iesle, cu clopote electronice, în locul bronzului vibrant, cu grăunțe mirosind a trandafiri în locul tămâii alungătoare de rău, simulacre de cununii contra naturii, cu mărgăritarele credinței aruncate în troacă.
Nostalgicii Crăciunului de altădată sunt invitați să-și țină amintirile pentru ei, căci factchekerii n-au zi, n-au noapte, n-au sărbători și recompensele vin după mulțimea raportărilor.
