Domnule Aznavour! Așa te cheamă, deși, la începutul începuturilor, toți îți poceau numele și-ți criticau vocea răgușită. Cine bănuia că armeanul timid cu pudoarea lui, cu durerile înăbușite, bine disimulate de masca socială, va ajunge vârf de afiș, cu adevărat formidabil?? Ai ajuns celebru, sus de tot, apoi, asemenea lui Sisif, ai lăsat pentru un moment stânca de pe umeri. „Dacă mă opresc, mor!” – așa ai zis. Ce gust are gloria? Ai început de la zero. De la umilință, atunci când absentau aplauzele. Noroc cu Édith Piaf, care te-a luat sub aripa ei, însă te-ai desprins la un moment dat, deoarece „nimic nu crește la umbra marilor copaci”. Ai sacrificat o soție, un copil. A venit băiatul tău la tine, ai discutat cu el câteva minute, erai fericit că i-ai oferit un apartament scump la Paris, însă el avea nevoie de afecțiune. S-a sinucis, desigur. Cu ce e presărat drumul succesului? O însingurare neapărat egoistă, perseverență și trudă.
Filmul Monsieur Aznavour, realizat de Mehdi Idir și Grand Corps Malade, rulează pe ecrane. E un biopic reușit, cu muzicalitate și vervă. Parisul anilor ’50, cu Édith Piaf, Trenet, Halliday, Bécaud. Cu momente de umbră, dar și de geniu dezlănțuit. Asistăm la geneza cântecelor, la caruselul colorat al turneelor. Scene, culise, aplauze. Cum se schimbă gusturile? Traiectorii incredibile. Joacă Tahar Rahim în rolul lui Aznavour. Nu uit prestația lui de excepție din filmul Un profet. Aici e armeanul legendar, timid și sensibil, complexat de fizicul său, dar copleșit de năvala interioară a fierberilor artistice. Actorul e credibil, însușindu-și gestica și mimica lui Aznavour, acest compozitor egocentric și ambițios. Excelentă actrița Marie-Julie Baup, care o interpretează pe Édith Piaf – o uriașă personalitate, uneori acidă, extrem de originală, talent vertical, forță umană insolentă, adesea energofagă.
Un omagiu superb, emoționant, ritmat, subtil, în ciuda unor omisiuni, plus faptul că nu scapă de capcanele hagiografiei.
