A apărut la Polirom romanul suedezei Ia Genberg – Detaliile – într-o traducere elaborată și fluidă (Andreea Caleman). Un roman finalist la The International Booker Prize 2024 și nominalizat la The International Dublin Literary Award 2025. Să amintim și prestigiosul Premiu August 2022.
Naratoarea are febră, stă în pat, apoi caută o carte în bibliotecă (trilogia lui Paul Auster) și dă peste o dedicație, care are efectul madlenei proustiene și declanșează valuri diverse de amintiri, legate de patru persoane: Johanna, Niki, Alejandro și Birgitte. Urmează un monolog interior în patru portrete, sub impulsul memoriei fragmentare, în Suedia anilor ’80, mai precis în Stockholm. Corpul suferă, dar amintirile sunt limpezi, iar detaliile, în emergența lor subită, se insinuează în prezentul narativ. Sunt flagrante amprentele pe care ceilalți le lasă în noi, pentru că, așa cum se spune, suntem suma întâlnirilor importante din cursul vieții. Din perspectiva morții, „cronologia nu mai are nicio importanță, tot ce contează sunt detaliile, densitatea fiecărui moment”. Femeia-narator e convinsă că trăim mai multe vieți, alături de oameni care vin și pleacă, fără vreo ordine anume. Cu Johanna a descoperit scriitori și teme diverse. Întregul roman marchează importanța literaturii în viețile noastre. Un omagiu solid adus artelor, într-un fel de jurnal intim, cu o scriitură revigoratoare. Scrisul ca terapie, ca nevoie, ca evidență. Niki e narcisistă, electrică, perversă, instabilă. Alejandro înseamnă vitalitate, farmec fugitiv, magnetism. Mama Birgitte e paranoică, inhibată, fragilă, angoasată.
Autoarea și portretele realizate se amestecă într-un flux de vase comunicante, unde și naratoarea prinde contur dinspre cei descriși, în glisări captivante prezent-trecut, adesea hipnotice. Uneori își dorește un uragan, „să fiu luată pe sus, prinsă ca într-un vârtej”, apoi constată că a avut „ghinionul să obțin tot ce credeam că îmi doresc”.
Despre părinți, copii, prieteni, mici lucruri, obiecte. Pentru că „în curând o să fie prea târziu” (ultima frază a cărții). Romanul e o invitație să ne revizităm amintirile. Poate că unele portrete nu sunt profunde, dar cartea e originală, densă, emoționantă, intensă.
