Editat cu ocazia Galei „Corneliu Coposu”, suplimentul revistei „Caiete Silvane”: „30 de ani fără Seniorul Corneliu Coposu” are un caracter omagial, oferind o prezentare amplă a vieții și activității marelui înaintaș sălăjean, de la origini și formare, până la moarte și posteritate.
Suplimentul a fost realizat de Marin Pop, istoricul originar din satul natal al membrului marcant al Partidului Național Țărănesc. Fiecare secțiune a suplimentului este însoțită de documente, fotografii rare și mărturii atent alese, care restituie dimensiunea umană a uneia dintre marile personalități morale și politice ale României contemporane.
În prima secțiune, „Familia”, este prezentată genealogia familiei Coposu și rădăcinile sale în Bobota. Se insistă asupra rolului preoților din familie în formarea morală și culturală a tânărului Corneliu, care avea ca înaintași, pe linie maternă, șapte preoți, iar pe linie paternă trei, toți de religie greco-catolică. „Toți acești slujitori ai altarului au militat pentru ridicarea nivelului cultural al românilor din «Țara Silvaniei» și pentru împlinirea visului de veacuri: desăvârșirea unității statale. În calitate de îndrumători spirituali, au fost lideri de opinie în lumea satelor sălăjene, contribuind la păstrarea valorilor tradiționale ale românilor, a moralei creștine, dar au fost și luminători de carte, în calitate de directori și administratori ai școlilor confesionale, unde limba de predare era limba română”. Pe larg, despre activitatea înaintașilor lui Corneliu Coposu, puteți consulta „Monografia familiei Coposu. Între istorie și memorie”, semnată de Marin Pop și publicată la Editura „Caiete Silvane” în două ediții (2014, 2024).
Corneliu Coposu s-a născut pe 20 mai 1914, în localitatea Bobota, ca fiu al protopopului greco-catolic Valentin Coposu și al Aureliei, născută Anceanu (fiica protopopului greco-catolic Iulian Anceanu).
În următoarea secțiune, „Formarea profesională”, Corneliu Coposu este portretizat ca un elev eminent, cu o educație riguroasă la liceul din Blaj și apoi la Facultatea de Drept din Cluj. În secțiunile „Cariera profesională. Jurnalistul Corneliu Coposu. Opera scrisă (1935-1995)” și „Cariera politică până la arestare (1937-1947)” regăsim informații importante privind activitatea jurnalistică și politică interbelică, debutul la ziarul „România Nouă”, relația apropiată cu Iuliu Maniu, mentorul său politic, implicarea în Partidul Național Țărănesc și contribuția la pregătirea actului istoric de la 23 august 1944. „Am considerat că perioada clujeană, cea de redactor la ziarul «România Nouă», cuprinsă între anii 1935-1938, este o perioadă distinctă din cariera jurnalistică a lui Corneliu Coposu. Este perioada de debut, dar și cea mai prolifică. Între 17 octombrie 1935 și 19 aprilie 1938 a reușit să publice, în coloanele ziarului clujean, aproximativ 200 de articole, fără a deveni un jurnalist de duzină”, a precizat Marin Pop. Articolele publicate în ziarul clujean au fost cuprinse în volumul „Din cele trecute vremi. Jurnalist la Cluj (1935-1938)”, alcătuit și îngrijit de cercetătorul științific dr. Marin Pop și publicat la Editura „Caiete Silvane” în două ediții (2016, 2024). Între 1937-1947, Corneliu Coposu a fost secretar politic al lui Iuliu Maniu. După cedarea Ardealului de Nord, s-a mutat la București. În timpul conflagrației mondiale, l-a însoțit pe Sfinxul din Bădăcin la întrevederile purtate cu Regele Mihai, a participat la toate tratativele purtate cu oficialii occidentali și cu liderii partidelor politice din coaliția antihitleristă. În anul 1945, Corneliu Coposu a devenit președintele Filialei Sălaj a Partidului Național Țărănesc, iar în anul următor secretar al Delegației Permanente, forul conducător al Partidului Național Țărănesc.
În 1942 s-a căsătorit cu Arlette, fiica generalului Marcovici, care făcuse parte din cabinetul Maniu, la prima guvernare a acestuia (1928-1930). Povestea tragică a soției lui Corneliu Coposu, trecută și ea prin iadul închisorilor comuniste, este prezentată în secțiunea „Căsătoria cu Arlette Marcovici. Au fost doar cinci ani împreună”.
Corneliu Coposu a fost arestat, la vârsta de 33 de ani, pe data de 14 iulie 1947, și a stat în pușcăriile comuniste 17 ani și jumătate, pentru idealurile sale democratice. A fost supus la torturi fizice și psihice inimaginabile în pușcărie.
Arestarea din 1947, persecuția comunistă, detenția în multiple închisori, suferințele fizice și spirituale, impactul psihologic și moral al detenției, inclusiv activitatea mentală (poezii, traduceri) sunt prezentate în secțiunile „Corneliu Coposu în iadul gulagului comunist (1947-1964)” și „Sub lupa Securității (1964-1989)”.
Partea cea mai impresionantă a suplimentului este aceea care reconstituie detenția politică a lui Coposu, anii petrecuți în infernul penitenciarelor comuniste, de la Malmaison la Râmnicu Sărat. Relatarea, care se bazează pe surse din arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, nu se limitează la descrierea torturilor, ci insistă asupra rezistenței intelectuale și spirituale, precum traducerea poeziei „If” de Rudyard Kipling, compunerea versurilor din „Rugă”, exercițiile de memorie și de credință. În arest, Coposu și-a păstrat verticalitatea, nu a abdicat de la principiile sale, devenind un simbol al păstrării credinței și speranței în situațiile cele mai vitrege.
În aprilie 1964, Coposu a fost pus în libertate, fiind trimis în domiciliu obligatoriu în comuna Rubla, județul Brăila. A rămas în vizorul Securității, între 1964 și 1989 fiind în permanență urmărit și hărțuit. „Închisoarea lui Corneliu Coposu nu s-a sfârșit în anul 1964, ci a continuat până în decembrie 1989. A fost în permanență urmărit de către organele Securității Statului. A avut parte de 27 de percheziții domiciliare, cu repetate rețineri la Securitate. Aici a fost chemat și interogat de sute de ori, obligat să scrie nenumărate declarații pentru a răspunde la acuzațiile de complot, tentativă de destabilizare a ordinii în stat, sabotaj, propagandă ostilă orânduirii etc. La perchezițiile domiciliare i se confisca tot ce scria și astfel i-au fost distruse o serie de scrieri, în special istorice, de mare valoare documentară”, a menționat Marin Pop.
În octombrie 1986, Corneliu Coposu a fost printre semnatarii declarației-apel a disidenților din Europa de Est și Centrală, legată de aniversarea Revoluției din Ungaria, din anul 1956, publicată de principalele ziare din Europa de Vest. Un an mai târziu, Coposu a afiliat Partidul Național Țărănesc, aflat în clandestinitate, la Internaționala Creștin-Democrată.
După Revoluția din decembrie 1989, Coposu a anunțat, printr-un mesaj-manifest, reintrarea în viața publică a Partidului Național Țărănesc, devenit ulterior și Creștin și Democrat (PNȚCD), al cărui președinte a fost până la moarte. A devenit liderul opoziției împotriva Frontului Salvării Naționale, care căuta să acapareze puterea executivă și legislativă.
După căderea comunismului, a continuat afirmarea idealurilor de valori creștine și a democrației în societatea românească. Seniorul a fost un monarhist convins până la moarte. Suplimentul cuprinde și crezul nediluat al lui Corneliu Coposu în instituția monarhică și în Regele Mihai. Foarte interesante sunt secțiunile: „Activitatea politică de după 1990, pe plan intern”, „Contribuția lui Corneliu Coposu la integrarea euroatlantică a României”, „Ofițer al Legiunii de Onoare franceze” și „Seniorul Coposu și Monarhia”, în care sunt tratate: reorganizarea PNȚCD după Revoluția din 1989, rolul lui Corneliu Coposu în Convenția Democratică Română și în procesul de aderare a României la structurile europene și nord-atlantice. Imaginea liderului moral, care nu a avut nevoie de funcții pentru a fi respectat, este completată de evocarea decernării Legiunii de Onoare, cea mai înaltă distincție acordată de Republica Franceză cetățenilor străini. „Ca o încununare a întregii sale activități, în luna mai 1995 a fost numit Ofițer al Legiunii de Onoare franceze. El a preferat să primească această înaltă distincție în țară, în mijlocul poporului pe care-l slujea cu un patriotism sincer și dezinteresat”, a arătat Marin Pop.
Pe 11 noiembrie 1995, Corneliu Coposu a încetat din viață la Spitalul Universitar din București, iar trei zile mai târziu a fost înmormântat în Cimitirul Bellu, fără funeralii naționale, fiind condus pe ultimul drum de sute de mii de români, veniți din întreaga țară. Secțiunile „Trecerea în eternitate și testamentul politic” și „Posteritatea” cuprind o descriere emoționantă a ultimelor zile și a funeraliilor, o reflecție asupra testamentului politic și informații despre înființarea Centrului Cultural „Șincai-Coposu” din Bobota. Declarația lui Corneliu Coposu: „În fond nu e importantă persoana mea, e importantă ideea legată de activitatea mea. Dacă această idee triumfă și dacă ea este îmbrățișată de prietenii mei și de opinia publică, apariția sau dispariția mea sunt secundare. Totul este să supraviețuiască o atitudine. Dacă aceasta triumfă, dispariția mea nu este semnificativă”este echivalentul unei „epifanii morale”, reprezentând un mesaj testamentar care transcende epoca, în care Seniorul subliniază importanța continuității ideii, nu a persoanei.
„Activitatea deosebită pe care a depus-o de-a lungul întregii sale vieți a fost apreciată de către oamenii politici din Occident și de către presa internațională, care l-au catalogat ca fiind «cel mai moral și mai important politician român de după revoluție». Mulți români realizează că personalitatea lui Corneliu Coposu, la fel ca aceea a multor alte mari genii ale poporului român, a fost percepută la reala sa valoare doar după ce a trecut la cele veșnice. Marii oameni politici occidentali, însă, i-au recunoscut adevărata sa valoare. Noi, din păcate, nu. Aceasta face parte din mentalitatea noastră românească, de a ne da seama de adevărata valoare a unor mari personalități, după cum a fost și Corneliu Coposu, doar după ce nu mai sunt printre noi”, a conchis Marin Pop.
Suplimentul „30 de ani fără Seniorul Corneliu Coposu” poate fi citit pe site-ul revistei „Caiete Silvane”, la secțiunea „Suplimente” (https://caietesilvane.ro/revista-online/suplimente/). Dedicat comemorării a trei decenii de la dispariția lui Corneliu Coposu, suplimentul, care conține informații detaliate privind viața și activitatea liderului țărănist, poate fi utilizat ca material didactic pentru istoria contemporană a României, având o valoare memorială potrivită pentru orice cititor care caută modele de integritate într-o epocă a relativismului, dar și pentru cercetători interesați de rezistența anticomunistă și de tradiția democratică românească.
