Al. Andrițoiu și revista „Familia”

În 2021, la Editura Casa Cărții de Știință din Cluj-Napoca, Ruxandra Gavra a publicat un amplu studiu în două volume intitulat Alexandru Andrițoiu și revista „Familia”. Inițial teză de doctorat, lucrarea are meritul de a readuce în actualitate un poet care și-a pus puternic amprenta asupra unei epoci, dar care a fost ignorat după 1990. Bine structurată și minuțios documentată, investigația a fost împărțită în două volume distincte. Primul tom se intitulează Revista „Familia” seria a V-a (1965-1989), în timp ce al doilea poartă titlul Alexandru Andrițoiu, între livresc, vitalitate și hedonism. Mult mai amplu, primul volum reunește patru secțiuni consistente. Titlurile capitolelor se dovedesc semnificative, marcând principalele etape ale cercetării: Revista „Familia” – pagini de istorie, Seria a cincea a revistei Familia – cinci lustri sub redacția lui Alexandru Andrițoiu, Intervalul orădean al Cercului literar de la Sibiu și Familia – indice bibliografic analitic (1965-1989). Deja simpla parcurgere a cuprinsului reușește să reflecte meticulozitatea deosebită a demersului realizat de către Ruxandra Gavra. Cu toate acestea, având în vedere faptul că revistei „Familia” i se consacră patru capitole ample, în timp ce lui Al. Andrițoiu numai unul, poate că ar fi fost mai potrivit ca lucrarea să se intituleze Revista „Familia” și Alexandru Andrițoiu. Cele două coordonate ale investigației se întrepătrund însă în mod organic, neputând fi separate.  

Principalele idei care au stat la baza elaborării cărții au fost expuse în Introducerea investigației. Al. Andrițoiu este plasat într-o bogată tradiție de scriitori-gazetari, printre care sunt menționați: Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, Tudor Arghezi, G. Călinescu, Augustin Buzura, Nicolae Breban și D.R. Popescu. Ruxandra Gavra și-a propus să reconstituie bogata activitate literară desfășurată de către Al. Andrițoiu, al cărui nume s-a confundat cu cel al revistei „Familia” timp de un sfert de veac. În acest sens, exegeta reconstituie prestigioasa istorie a publicației bihorene, care a avut șansa să găzduiască între paginile ei debutul poetului nostru național, Mihai Eminescu. Cum e și firesc, o atenție deosebită se acordă perioadei cuprinse între 1965-1989, când la conducerea publicației s-a găsit Al. Andrițoiu.

Ruxandra Gavra reconstituie istoricul prestigioasei publicații, analizează programul revistei, trece în revistă colectivul de redacție, discută tematica numerelor și menționează principalii colaboratori. Cum este și firesc, spațiul cel mai amplu este consacrat seriei a cincea, girată de către Al. Andrițoiu. Interesante și binevenite sunt și Portretele de familiști, investigația oprindu-se la Gheorghe Grigurcu, cel mai longeviv familist, Stelian Vasilescu, Dumitru Chirilă și François Pamfil. Sunt trecuți în revistă apoi principalii colaboratori ai publicației: poeți, prozatori, dramaturgi, eseiști, traducători, critici și istorici literari, folcloriști, lingviști, sociologi, filosofi, istorici etc.

Foarte interesantă este cea de a treia secțiune a tezei, care reconstituie Intervalul orădean al Cercului literar de la Sibiu. Seria a V-a a publicației s-a dovedit o gazdă primitoare pentru Nicolae Balotă, Ovidiu Cotruș, Radu Enescu, Ion Negoițescu, Ștefan Aug. Doinaș, Cornel Regman și Radu Stanca. Este vorba de niște personalități de excepție, care au marcat profund destinul postbelic al publicației. Ruxandra Gavra menționează că revista orădeană a jucat un rol important în „regruparea” cerchiștilor și în conturarea operelor acestora. Dacă perioada sibiană a grupării a fost analizată în numeroase lucrări, exegeta are meritul de a cerceta o etapă mult mai puțin cunoscută din biografia acesteia.

Remarcabil se dovedește și capitolul intitulat „Familia” – indice bibliografic analitic, extrem de util pentru cei care doresc să studieze istoria recentă a publicației. Oprindu-se asupra intervalului 1965-1989, exegeta urmărește, pe rând, beletristica, debutul literar, eseul și literatura de frontieră, traducerile, critica și istoria literară, lingvistica, folclorul, sociologia, filosofia, estetica, istoria și arheologia etc.

Volumul al doilea al cărții îi este dedicat poetului Al. Andrițoiu, care este privit între livresc, vitalitate și hedonism. Investigația tinde către exhaustivitate, transformându-se într-un veritabil studiu monografie consacrat poetului. Mai întâi este reconstituit climatul epocii, după care se trece la prezentarea operei. Extrem de meticuloasă, Ruxandra Gavra reconstituie etapele creației scriitorului și analizează în profunzime imaginarul poetic al celui considerat un „trubadur modern”. Rând pe rând, sunt comentate aspecte precum: limbajul poetic, iconii operei, referințele livrești, convențiile poetice utilizate. Nu este ignorat nici tributul plătit comandamentelor epocii, ce își pun puternic amprenta asupra unei întregi generații. Analiza urmărește evoluția lirică a poetului, insistând pe opera de maturitate a acestuia. Depășind etapa nefastă a proletcultismului, Andrițoiu devine creatorul unei poezii originale, în care triumfă valorile estetice autentice. Cum creația poetului se suprapune, practic, cu perioada totalitară (a debutat în 1949 și a publicat ultimul volum în 1988), ar fi interesant de văzut cum este receptată lirica poetului de către cititorii de azi, aspect mai puțin comentat.

Rod al unei cercetări asidue, investigația realizată de Ruxandra Gavra reprezintă o interesantă simbioză a trei dimensiuni complementare: monografia revistei „Familia”, creația literară și publicistică a lui Al. Andrițoiu și activitatea desfășurată de către membrii Cercului literar de la Sibiu în cadrul publicației bihorene.