Alienare artistică – să strigi într-o sală plină de oglinzi ce nu-ți mai reflectă chipul.
*
Hârtia a devenit prea fragilă pentru brutalitatea noastră, așa că ne tatuăm.
*
Excizia proximus este întotdeauna tardivă; rănile noastre sunt mai vechi decât memoria noastră.
*
Ne îmbătăm cu apă chioară și pretindem că am preschimbat-o în vinul mântuirii.
*
Iubirea, acest firewall pe care creierul nu l-a putut încă sparge.
*
Emoția, electroșoc prin sârma ghimpată a versului.
*
Ne claxonăm prin comentarii, dar suntem muți în fața propriului accident.
*
Sunt 85% OM. Restul, încă funcționează.
*
Arta ghilotinează confortul, dar mai întâi îi oferă o floare.
*
Igienă spirituală – să te dai afară din suflet pentru a te întoarce mai demn.
*
În drumul spre groapă, adevărul se agață de oase și oasele de adevăr.
*
Îmi fumez sângele cu degete fără filtru; sunt dependent de mine însumi.
*
Avem inimi hibride. Funcționăm și cu lacrimi, și cu dulcegării.
*
După moarte, unghiile omului cresc ca răspuns Celei ce și le-a ros, așteptându-ne.
*
Snobism: ne ducem sicriul în spate. Important e să fie de lux.
*
Sculptând în propria singurătate, Dumnezeu l-a desăvârșit pe Adam. Apoi, i s-a rupt dalta.
*
Ne dorim sănătate pentru a fi mai aroganți.
*
A-ți iubi limitele înseamnă a-ți claustra fericirea.
*
Să trăiești înseamnă să pui haosul între ghilimele.
*
Unii îngeri strâng doar probe false pentru procesul de apoi.
*
Suntem atât de duri încât în palmele noastre tremură linia vieții.
*
Donator universal: am dat totul și am păstrat doar Tăcerea pentru propria mântuire.
*
Inima bate a toacă, chemându-ne la înmormântări fără martori.
*
Sunt vertical, dar dorm cu gâtul strâmb pe speteaza propriilor mele visuri.
*
Nu pot transforma apa în vin, dar pot transforma lacrimile în sânge.
*
Îngerii ne spionează pentru a vedea dacă cerșim aripi necuraților.
*
Nu mai avem nevoie de hârleț. Speranța cuiva este groapa altcuiva.
