Adrian Lesenciuc, Împăcarea lăuntrică în vremurile distanțării

Răzvan Bucuroiu, jurnalist creștin, fost editorialist Radio România Actualități și fost redactor la România Liberă și Ziua de Azi, director fondator al Editurii Lumea Credinței, propune în 2022 două lucrări care pleacă de la experiența constrângerilor pandemice. Prima dintre ele, Cu Hristos în lumina reflectoarelor, apărută la Editura Basilica a Patriarhiei Române, include transcriptele editorialelor realizate în cadrul emisiunii Universul credinței de la TVR în perioada 2019-2022. Microeseurile lui Răzvan Bucuroiu reiau preponderent evangheliile din duminicile de peste an, constituindu-se într-un soi de „glose”, cum le numește părintele Theodor Damian, dar, parcurgând de trei ori înțelepciunea pericopelor și având limitele restrânse temporal ale editorialului TV, au o particularitate nu doar constitutivă, ci și stilistică. Mai întâi, această particularitate derivă din necesitatea de a se raporta la un public care are așteptări în ceea ce privește tipicitatea unui alt tip de mijloc de comunicare de masă, presupunând a se rezuma la oralitatea discursivă, apoi include obligatoriu o constrângere serioasă la câteva cuvinte esențiale, care să rezume pilda duminicii și să o transpună în realitatea unei lumi guvernate după principiul cosmic al deplasării spre roșu în universul inflaționar, ceea ce în plan social se traduce prin efectele distanțării dintre indivizi. Cu un acut spirit al observației actualului, dar și cu o capacitate remarcabilă de a construi în ciuda restrângerii impuse de format, ceea ce presupune o serie de riscuri – prefațatorul cărții, teologul și diplomatul Teodor Baconschi subliniază unele dintre ele: „Fiind texte scurte, ele pot suferi de păcatul conciziei excesive, dar totodată poartă în ele și avantajul sintezei, al esențialului rostit degajat, fără rigori inutile și lungimi supărătoare” (p. 5) –, cartea lui Răzvan Bucuroiu evidențiază tocmai capacitatea jurnalistului de a găsi în acest format restrictiv expresia îndeplinirii dictonului pitagoreic moștenit pe filieră latină în forma Multum in parvo, dar și capacitatea de a expune în acest tipar esența convingerii religioase ca armonie între predispoziție și educație religioasă sau ca sumă a altor asemenea armonii, pe care le evidențiază prefațatorul: „În cazul lui Răzvan Bucuroiu, creștinismul este intersecția fericită dintre dat și dobândit, dintre relevare și intuiție, ca și echilibrul continuu între prea mult și prea puțin. Credința nu se reduce la doctrină, conținut dogmatic, formă fixă, dar nici nu este „sentiment” declinat lăutărește, pe arpegii emoționale dezlânate. La urma urmelor, este har bine primit, adică Logos comunicat în cutia de rezonanță a minunatei rațiuni grație căreia Dumnezeu a ridicat umanitatea peste complexa inconștiență a biologiei” (p. 8-9).

Felul în care privește realitatea, în care descoperă porți aproape insesizabile către spiritualitate, este, de fapt, esența proiecției sale scriiturale. De la nuanța subtilă a observației conform căreia în statele ex-sovietice credința rămâne o remorcă a demonstrației politice, până la cea privitoare la dispariția creștinilor din spațiul public și transferul lor în rețelele dominate de hate speech – „Ura nu are sărbătoare” (p. 72), subliniază cu luciditate Răzvan Bucuroiu –, autorul contemplă metodic realitatea socială și expune felul în care, în peisajul acestor lumi restrânse la bulele ideologice restrictive, sacralitatea și-ar putea recâștiga statutul. Cu Dumnezeu pe Planeta Pipera, publicată la Doxologia, este proba felului în care această realitate socială deja alterată trăiește raportându-se la singura mărime (vectorială) a trecerii, viteza, derivată ulterior în accelerație. (…)

Planeta Pipera este acel spațiu extensibil la ceea ce presupune ruperea de reperele spațiale și spirituale și rezumarea la deadlines și la to-do-lists: „În „caruselul” zilnic al fiecărui office din Pipera, nu mai există reperele sus-jos, dreapta-stânga, nu mai întâlnești zone de odihnă sau de refill, ci doar modul înainte, pe full speed” (p. 18), locul în care chiar dacă s-ar găsi timp de contemplare și de dialog cu Dumnezeu, ideologiile l-ar interzice prin ateismul ca răspuns acțional – ca „levier social” în termenii sociologului Daniel Bell –, adică prin ceea ce Răzvan Bucuroiu numește starea ateist-militantă, „cvasinevrotică, restless, pusă pe hartă din nimic, cu nevoie imperioasă de realimentare a resentimentului, cu dependența reafirmării unei neostoite indignări” (p. 22). Pe această planetă anexată ideologic presupusului progres, credința deranjează prin conexiunea cu memoria: De ce creștinii sunt primii vizați de revoluționarii (deocamdată) digitali ai timpurilor noastre? Pentru că sunt purtători de memorie. Iar memoria contaminează” (p. 37-38). Apel la memorie în vremuri ale distanțării, cartea lui Răzvan Bucuroiu e totodată îndemn la contemplare, cunoaștere, înțelegerea rosturilor. Totul „în prezența Lui”, prin împăcare lăuntrică.

¹ Răzvan Bucuroiu. (2022). Cu Hristos în lumina reflectoarelor. Editoriale televizate. Prefață de Teodor Baconschi. București: Basilica. 144 p.

² Răzvan Bucuroiu. (2022). Cu Dumnezeu pe Planeta Pipera. O secvență de duhovnicie citadină. Prefață de Sever Voinescu. Iași: Editura Doxologia. 158 p.