Adrian Lesenciuc, Descoperirea accidentală de sine

Estimated read time 6 min read

Jurnalista, traducătoarea și eseista Iulia Badea-Guéritée este un caz remarcabil de voință, perseverență și clarviziune. Produs al Școlii de la Brașov – prin aceasta înțeleg școala filologică începută cu mentoratul lui Alexandru Mușina la Cenaclul 19 și continuată de el și de profesorii Gheorghe Crăciun și Ovidiu Moceanu la Literele brașovene –, a optat pentru o carieră în Franța, de unde a reușit să obțină în 2006 premiul Louise Weiss acordat celui mai bun jurnalist european. Apreciată pentru cariera la Courrier International, colaborator la numeroase publicații europene, inclusiv românești, Iulia Badea-Guéritée propune, în 2016, proaspăt apărutei edituri brașovene Libris Editorial o culegere de texte publicate anterior în Foreign Policy, Presseurop, Adevărul, Dilema Veche ș.a., Serendipity1, girată de profesorul Ilie Rad și abordând, în cele peste 500 de pagini, teme diverse, cu două problematici de prim-plan: culturală și politică. Jurnalista brașoveană are un simț aparte al sintezei, reușește să se distanțeze de timpul auctorial și să proiecteze critic un parcurs probat de evoluția faptelor. Se vor fi justificat, deja, și previziunile de ordin politic – la Courrier International,Iulia Badea-Guéritée a fost responsabilă de rubricile România și Moldova și a cunoscut foarte bine frământările Estului european, în pliurile lui cele mai dosite, cum ar fi cel al autodeclaratei Republici transnistrene –, dar și temerile și speranțele de ordin cultural. Există în scriitura ei ceva grav care plutește în aer, dar și izul unei potențiale salvări, al unei speranțe de care se leagă. Iată un exemplu de proiecție lucidă, la doi ani după anexarea Crimeei și începerea conflictului din Donbas, notând pe marginea necesarei unități europene de facto: „Războiul ne bate din nou la ușă și, dacă suntem cinstiți cu noi înșine, în scurta ei existență UE nu a încetat să plece la război, în ordine disperată, uneori în numele său, alteori pentru a apăra dreptul la libertate și la autodeterminare al popoarelor […]. Suntem noi, din cauza și pentru acest motiv, mai uniți și mai în pace, cu ceilalți și cu noi înșine? […] Știind că un recent sondaj al europenilor a demonstrat că doar jumătate dintre ei consideră că UE mai este o garanție a păcii. Unitate în diversitate. O deviză, dacă nu deviza Uniunii Europene. Este un cadou otrăvit. Diversitatea noastră ne-a devenit în timp cel mai puternic dușman” (p. 459), care urma să se probeze șase ani mai târziu. Constatările Iuliei, un autentic apărător al valorilor europene: „Uniunea Europeană este în continuare cel mai frumos lucru care se putea întâmpla continentului european” (p. 415), totodată un critic al formalismului și birocrației care uneori reprezintă pavajul bunelor intenții în drumul coborâtor spre iadul războiului de la marginea Europei, sunt posibile grației acestei deosebite capacități de a se detașa de lucruri, fenomene, locuri și persoane, pentru a privi în ansamblu și pentru a reveni asupra lor, cuprinzându-le cu temerile sau speranțele pe care le-a proiectat orizontul lucid al privirii din afară. Cel mai important atu în această privire de la distanță este capacitatea de înțelegere culturală adecvată a contextului, explicația culturală care dă dimensiune reală, direcție și sens parcursului. Nu întâmplător, povestea ei începe cu întâlnirea stranie cu un Cioran pe care a vrut să-l viziteze, care i-a zâmbit și a păstrat tăcerea. O fericită întâlnire, ori fortunate happenstance – sub semnul acestor fericite întâmplări ori coincidențe stă întreaga lucrare, purtând numele acoperitor de Serendipity – este cea care se produce încă din primele pagini, dar deschiderile ulterioare, din capitolele intitulate Locuri, stări, popoare, ori din Oameni, Cărți, în special din interviuri și, de ce nu, din capitolul final, intitulat I love EU, se află sub același semn benefic al coincidenței admise ca lege prea complexă pentru a fi înțeleasă. Parcursul fericitelor întâlniri, unele luminate de traiectul adevăratului Jurnal al fericirii, altele de stele ale destinului, numite Proust, Cioran ori Brâncuși: „Am vrut cu orice preț să ajung aici din mai multe motive: franceza a fost pentru mine un refugiu, Proust, un mentor, Cioran și Brâncuși exemple de urmat” (p. 70), nu este unul uniform. Îndepărtarea de România s-a dovedit a fi, paradoxal, o mai mare apropiere de țară, chiar dacă de la distanță imaginea pare confuză, suprapusă, uneori disonantă: „[…] există mai multe Românii, cea pe care o părăsim, cea pe care o regretăm, cea pe care o căutăm, cea pe care ne-o arată alții, cea pe care o văd alții” (p. 110).

Cu această perspectivă, cu lucida înțelegere a reușitelor și eșecurilor națiunii din care provine (mai întâi culturale, apoi răsfrânte pe toate palierele), Iulia Badea-Guéritée deschide demersul său investigativ nu numai sub amprenta multiplelor genuri jurnalistice, așa cum constată profesorul Ilie Rad, ci și sub cea a potențialităților multiple de exprimare, a îmbinării adecvate a stilului jurnalistic cu proiecția eseistică. Serendipity este înainte de toate fericita întâmplare a întâlnirii scriitoarei cu jurnalista, a omului lucid și rece care relatează factualitatea semnificativă a lumii cu omul profund implicat în prefacerile ei, a românului care își descoperă de la distanță o patrie nefardată cu europeanul care e conștient de profunda sa dimensiune europeană prin consistența și autenticitatea dimensiunii sale naționale, ceea ce face ca lucrarea să expună o multitudine de teme dintr-o multitudine de unghiuri, sub amprenta a ceea ce este stabil și coagulează bunele practici: valorile culturale și valorile europene. Formată de Gheorghe Crăciun, Alexandru Mușina, Andrei Bodiu, dar și de Mircea Cărtărescu ori Mircea Nedelciu, Iulia Badea-Guéritée duce mai departe și în genuri variate – Ilie Rad propune conceptul-umbrelă de jurnalism comparat pentru a acoperi paleta de potențialitate și actualizare scriiturală – învățătura Școlii brașovene de literatură.

Notă:

1 Iulia Badea-Guéritée. (2016). Serendipity. Despre România, Europa și lume. Brașov: Libris Editorial. 518 p.

Poate nu ai vazut...

+ There are no comments

Add yours