În 26 iulie 1925 se năștea la Râșnov unul dintre cei mai reprezentativi scriitori brașoveni, devenit un nume important în literatura germană: Hans Bergel. A trăit aproape 97 de ani, a scris mult, în special romane, și a fost recompensat cu unele dintre cele mai importante premii și distincții: de două ori, în 1971 și 1991, Premiul Georg Dehio (Georg-Dehio-Preis für Kultur und Geisteswissenschaften, Esslingen), care se acordă din 1964 scriitorilor care tratează tradițiile și interferențele culturii și istoriei germane în Europa de Est, Crucea de Merit a Republicii Federale Germane (Verdienstorden der Bundesrepublik Deutschland/ Bundesverdienstkreuz) în 1987, Premiul Media (Medienpreis München), oferit de două ori pentru activitatea jurnalistică, în 1982 și 1989, Premiul Adam Müller (Adam-Müller-Guttenbrunn-Guttenbrunn-Kulturplakette, München) în 1995, Premiul BdV Bavaria Press (Kulturpreis des Bund der Vertriebenen Landesverband Bayern, München) în 2014 și, cu un an înainte, prestigiosul Premiu Andreas Gryphius (Andreas-Gryphius-Preis), acordat pentru scriitorii care reflectă cultura germană în Europa Centrală și de Sud-Est, cu care fusese recompensat în 1969 Oskar Pastior și cu care aveau să mai fie recompensați alți doi autori români de expresie germană: Cătălin Dorian Florescu (2018) și Traian Pop (2020). Cu alte cuvinte, Hans Bergel a devenit un adevărat ambasador al culturii românești în Germania și a continuat să rămână astfel și după moarte. A primit și în țară numeroase premii și distincții, în special în Brașov: Premiul Scriitorul orașului Brașov (2012) și Premiul Opera Omnia al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România (2014), a fost numit Cetățean de Onoare al Municipiului Brașov (1996) și al orașului Râșnov (2012), a devenit Doctor Honoris Causa al Universității din București (2000) și i s-a înmânat Ordinul „Meritul Cultural” în grad de ofițer (2009). În România a rămas cunoscut mai degrabă pentru rezistența împotriva regimului comunist, pentru faptul că a făcut parte din „lotul scriitorilor germani” fiind închis pentru 15 ani de muncă silnică pentru publicarea nuvelei istorice Prințul și bardul (Fürst und Lautenschläger), prozatorul Eginald Schlattner fiind cel care a decriptat Securității mesajul ascuns al textului, și pentru că a emigrat în Germania Federală, sprijinit fiind de unul dintre cei mai importanți scriitori, Günter Grass, laureat Nobel pentru Literatură.
Centenarul Bergel a fost sărbătorit la Brașov și la Râșnov prin activități care au pus în prim-plan opera și viața scriitorului, dar probabil cel mai important fapt este publicarea volumului omagial bilingv al Mihaelei Malea Stroe, Hans Bergel – un om, o viață, un crez (Hans Bergel – ein Mensch, ein Leben, ein Glaube), apărut la Editura Pastel din Brașov, conținând 14 texte a căror versiune germană a fost asigurată de traducătorii Gabriela Ilieș, Mariana-Virginia Lăzărescu, Eugen D. Popin, Christian W. Schenk, Gheorghe Stanomir, Miruna Tutoveanu și Elise Wilk, plus „Câteva gânduri, de încheiere” doar în limba română. Cartea Mihaelei Malea Stroe este o culegere de recenzii, evocări și interviuri (inclusiv un poem-evocare publicat la un an după moartea scriitorului) care evidențiază un parcurs al relației de prietenie cu Hans Bergel. O carte organizată cronologic și alcătuită după logica și energia implicării asumat subiective a autoarei ni-l relevă pe prozatorul și jurnalistul născut la Râșnov începând cu textul din 1995 pe marginea apariției cu un an înainte a romanului Dans în lanțuri în ediție românească la Editura Arania. În acea perioadă, Mihaela Malea Stroe era redactor de carte la editura fondată de prozatorul brașovean Daniel Drăgan și în această ipostază l-a cunoscut pe Hans Bergel, după cum mărturisește în mai multe dintre evocările cuprinse în volum: „Pe scriitorul, jurnalistul și eseistul Hans Bergel, originar din Râșnov, l-am întâlnit la Brașov în 1994, când Editura Arania, condusă de Daniel Drăgan, îi publica, tradus din germană de George Guțu, romanul Dans în lanțuri, expresie cutremurătoare, cu multe inserții autobiografice, a experienței trăite de autor (în roman – Rolf Kalterndorff) în România căzută sub șenilele tancului ideologic bolșevic pornit să anihileze tot ce însemna ramura intelectuală, să încarcereze și să strivească tot ce însemna spirit liber – de la păstorul de oi până la ministru. Dialogul nostru s-a legat repede și ușor, Hans Bergel fiind un povestitor de mare clasă, în stare să recreeze, cu o energie debordantă și un flux narativ absolut captivant, momente cu tâlc, întâmplări senzaționale, chipuri și atitudini memorabile” (p. 63).
Episodul din 1994, multiplu reflectat în textele din cartea apărută la Editura Pastel, este unul care a impresionat-o puternic pe autoare și care a determinat inclusiv această organizare a prezentei lucrări. Așadar, plecând de la o reflectare critică a romanului Dans în lanțuri, publicată în nr. 2/1995 al revistei Școala brașoveană, Mihaela Malea Stroe va mai analiza selecția de eseuri intitulată Întoarcerea lui Ulise, apărută la aceeași editură brașoveană, apoi Foaie de suflet pentru un oraș transilvan, volum de eseuri de o rară sensibilitate și implicare afectivă dedicat Brașovului și publicat în 2005 la Aldus (această lucrare va continua mult mai apăsat una dintre direcțiile majore ale scrierilor lui Hans Bergel, cea privitoare la promovarea spiritului cosmopolit, dialogului intercultural, bunelor practici de conviețuire în care Transilvania constituie un model admirabil), ulterior romanul Când vin vulturii publicat în 2016 la Eikon, a cărui prefață, „Revenire, prin scris, în țara natală”, a fost inclusă în volumul de la Pastel și, în special Metamorfozele doctorului Fulda, prima lucrare postumă publicată în 2022, de asemenea la Editura Eikon, nuvelă extinsă a cărei postfață mai întâi, „Lecția de istorie”, apoi prefață, „Mă rog să dea Dumnezeu omenirii conducători înțelepți”, au devenit parte a lucrării Hans Bergel – un om, o viață, un crez. Evident, cele cinci lucrări nu sunt singurele traduse în română din opera prozatorului și jurnalistului născut la Râșnov. Au mai apărut la Eikon romanul Întoarcerea lupilor, partea a doua dintr-o trilogie istorică proiectată, dar ulterior abandonată, venind în continuarea amintitului roman Când vin vulturii, la Ecou Transilvan volumul de povestiri Judecătoarea și fiii ei și cartea de memorii Povestiri din lumea largă, de altfel memorialistică de călătorie dublată de lucrarea Despre palmieri, deșerturi și bazaruri apărută postum la Hasefer, la Editura Academica, sub egida Fundației Culturale Române, lucrarea prin care își evocă fratele, cunoscutul dirijor Erich Bergel, O viață de muzician: Erich Bergel, iar la Editura Junimea excelenta lucrare Aprecieri în răspăr cu timpul. Despre universul spiritual al românilor, care conține unele dintre cele mai semnificative pagini de etnopsihologie românească. În ciuda acestei palete largi de lucrări apărute în limba română, Hans Bergel este insuficient recuperat – opera sa este mult mai complexă și semnificativă pentru literatura europeană –, nuanță pe care, de altfel, Mihaela Malea Stroe a reușit să o evidențieze în special prin interviuri și prin evocări.
Lucrarea conține două interviuri, „N-am îngenuncheat în fața unei monstruozități trecătoare…”, publicat inițial în Astra, în nr. 7/2000, care evidențiază „varietatea limbajului scriitoricesc” al lui Hans Bergel, manifestarea sa proteică și refuzul căii înguste a specializării, ridicat la statutul de marcă scriiturală proprie, dar și perspectiva deschisă asupra conceptului de cultură („Cultura română, după părerea mea, este majoră, ca oricare altă cultură de pe continent”, p. 29), respectiv „Necesitatea imperioasă de a scrie”, publicat în primul număr al revistei brașovene Libris (martie 1997), care va da mai târziu numele unui volum omagial, apărut la împlinirea a 95 de ani ai scriitorului, în care semnează alături de Mihaela Malea Stroe scriitori precum Ana Blandiana, Peter Motzan, Gheorghe Stanomir, Mircea Popa ș.a. Interviul evocă mari personalități ale lumii literare românești, personalități brașovene actualmente tăcute, atmosfera de la întâlnirile din Casa Gherghineștilor din Livada Poștei, întâlnirea copleșitoare cu Ștefan Baciu în Honolulu, prietenia cu brașoveanul Georg Scherg și întâlnirile de la München cu foștii colegi de suferință din „lotul scriitorilor germani”, ori cele cu vărul său, Hermann Pfaff, care a ales să semneze cu numele Jacques Săndulescu și care a lăsat o tulburătoare mărturie din anii deportării în Donbas. De altfel, despre această punere împreună a celor doi scriitori, Hans Bergel și Jacques Săndulescu, Mihaela Malea Stroe va scrie în 2021 un text remarcabil, „Un detaliu de istorie literară”, publicat în revista clujeană Tribuna, în nr. 463, dar și „Trei sași râșnoveni în cultura Țării Bârsei”, publicat în La pas prin Brașov în ianuarie 2024, unde îl va adăuga celor doi pe compozitorul Erich Bergel, dar reflectările în oglindă nu se opresc aici. Portretul dublu Hans Bergel – Romul Munteanu face obiectul unui alt text din lucrare.
Ultimele texte sunt scrise după moartea scriitorului și poartă în ele o undă de tristețe, îndulcită de conștientizarea șansei de a-l fi întâlnit: „Dincolo de pământenele trecere și – apoi – tăcere, să-l cunosc pe omul și scriitorul Hans Bergel a fost privilegiu și bucurie” (p. 140). Oferind o carte care nu relevă doar detalii biobibliografice ori simple puneri împreună a unor texte critice însoțitoare, Mihaela Malea Stroe propune o lectură cu o accentuată notă subiectivă, care induce o vibrație mai profundă și o mai asumată conștientizare a nevoii de recuperare a unui scriitor uriaș: Hans Bergel.
Note:
1 Mihaela Malea Stroe. (2025). Hans Bergel – un om, o viață, un crez / Hans Bergel – ein Mensch, ein Leben, ein Glaube. Brașov: Editura Pastel. 154 p.
2 Hans Bergel. (1994). Dans în lanțuri. Traducere de George Guțu. Brașov: Editura Arania. În 2015 apărea la Cluj-Napoca, la Editura Ecou Transilvan, o reeditare a romanului scris de Hans Bergel.
3 Hans Bergel. (1995). Întoarcerea lui Ulise. Prefață de dr. Peter Motzan. Traducere de Mariana Lăzărescu. Brașov: Editura Arania. 100 p.
4 Hans Bergel. (2005). Foaie de suflet pentru un oraș transilvan. Brașov: Editura Aldus. 78 p.
5 Hans Bergel. (2016). Când vin vulturii (I). Roman istoric. Traducere din limba germană de George Guțu. Prefață de Mihaela Malea Stroe. București: Editura Eikon. 366 p. O primă ediție a romanului fusese publicată anterior, în 1998, la Editura Fundației Culturale Române.
6 Hans Bergel. (2022). Metamorfozele doctorului Fulda. Traducere din limba germană de Octavian Nicolae. Prefață și postfață de Mihaela Malea Stroe. București: Editura Eikon. 90 p.
7 Hans Bergel. (2016). Întoarcerea lupilor (II). Roman istoric. Traducere din limba germană de George Guțu și Octavian Nicolae. București: Editura Eikon. 684 p.
8 Hans Bergel. (2014). Judecătoarea și fiii ei. Povestiri. Cluj-Napoca: Editura Ecou Transilvan. 192 p.
9 Hans Bergel. (2018). Povestiri din lumea largă. Povestiri. Cluj-Napoca: Editura Ecou Transilvan. 158 p.
10 Hans Bergel. (2023). Despre palmieri, deșerturi și bazaruri. Însemnări de călătorie din Israel. Traducere de Paul S. Grigoriu. București: Editura Hasefer. 82 p.
11 Hans Bergel. (2013). O viață de muzician: Erich Bergel. București: Editura Academica. 140 p.
12 Hans Bergel. (2017). Aprecieri în răspăr cu timpul. Despre universul spiritual al românilor. Iași: Editura Junimea. 177 p.
13 Ana Blandiana et al. (2020). Hans Bergel. Nevoia imperioasă de a scrie. București: Editura Eikon. 154 p.
