A (se) epuiza

Verbul neologic a (se) epuiza este un împrumut din limba franceză. Față de alte verbe formate cu sufixul –iza, ușor de analizat de vorbitori (a actualiza, a canaliza, a localiza), fiindcă sunt derivate de la cuvinte cunoscute de aceștia, verbul a epuiza este „motivat” doar în limba din care provine, însemnând etimologic „a scoate (toată) apa din fântână”. Etimonul termenului francez este lat. puteus care avea mai multe sensuri: „groapă săpată, puț de mină, fântână, hrubă, închisoare pentru sclavi”. Profesorul Gheorghe Guțu, în bogatul său Dicționar latin-român, ilustrează și un sens figurat al termenului cu un enunț din Plautus: haec res apud summum puteum geritur, „această afacere e pe marginea puțului”, altfel spus, „e în primejdie”. În franceză, verbul este un derivat cu prefixul e– care indică, în acest caz, o mișcare din interior spre afară. Cea mai apropiată „rudă” a verbului a (se) epuiza în românește este substantivul puț, de genul neutru.

De la sensul propriu, verbul a dezvoltat, prin analogie, mai multe sensuri cu referire la acțiuni din diverse domenii de activitate: industria extractivă, comerț, medicină etc. Verbul a epuiza are statut de sinonim neologic al unor verbe statornicite de mult în limba noastră: a consuma (în totalitate rezervele, munițiile), a secătui (prin exploatare, o mină, un filon, solul), a termina (prin vânzare, un stoc, o ediție), a sfârși (toate argumentele). Când vine vorba despre o stare fizică precară, pricinuită de un efort continuu, a epuiza intră într-o altă serie sinonimică, alături de a istovi, a vlăgui, a stoarce, a slei, a secătui. Spre deosebire de neologismul în discuție, fiecare dintre verbele enumerate are o anumită „carieră poetică” de care țin cont traducătorii. Bunăoară, iată cum sunt traduse câteva versuri din poezia Il Bacio a lui Paul Verlaine („Sonore et gracieux Baiser, divin Baiser!/ Volupté nonpareille, ivresse inénarrable!/ Salut l’homme, penché sur ta coupe adorable,/ S’y grise d’un bonheur qu’il ne sait épuiser”) în limba română: „Sonoră frăgezime, Sărut dumnezeiesc!/ Plăcere fermecată și singură licoare!/ Salut! Plecat pe cupa mereu strălucitoare,/ Îmi dărui o beție ce-n veci n-o istovesc” (G. Georgescu).

Uneori verbul înseamnă și „a trata exhaustiv un subiect. Al. Philippide, în 1936, după lectura lucrării Opera lui Mihai Eminescu a lui G. Călinescu, scria: „Impresia celui care sfârșește de citit cele cinci volume ale acestui studiu este că autorul a epuizat subiectul, întorcându-l pe toate fețele și supunându-l la un număr cât mai mare de probe și de experiențe, dintre care multe sunt menite să rămână definitive”. Astăzi, în publicistică, verbul a devenit frecvent; expresia românească a stoarce de puteri (de vlagă) este explicată în dicționare astfel: „a face (pe cineva) să-și epuizeze puterile”. Verbul își găsește locul cuvenit și în lexicul neologic al publicisticii lui Dan C. Mihăilescu: „Cine va persista în convingerea că, odată cu Fals manual de manipulare și Soră lume, Ana Blandiana își va fi epuizat mărturiile și mărturisirile, va fi copleșit, uluit și încântat de intensitatea, varietatea și profunzimea introspectivă, ca și de luciditatea sincer autoevaluativă din suita dialogală realizată de Serenela Ghițeanu în Cartea cu delfini. Convorbiri cu Ana Blandiana” (în revista Orizont, decembrie 2021, p. 12).

Din afirmația lui Montesquieu: „L’or et l’argent s’épuisent; mais la vertu, la constance, la force et la pauvreté ne s’épuisent jamais”, am înțeles că numai anumitor substantive le putem atașa adjectivul inepuizabil „care nu se epuizează niciodată”.