Viața după pergamente   Pe stradă măști doar pe o uliță uitată de timp doi vrăjitori și-au atins borurile pălăriilor și s-au scurs în pământ   Zânele de ceață ne arătau drumul de la un

(continuare din nr. 202/noiembrie 2021 al revistei Caiete Silvane)   „Vezi-ți de treabă! Petrecere frumoasă!” veni răspunsul de la una dintre mese. „Salut, Emil!” îi dă replica protagonistul scenei, identificându-l pe expeditorul urării. În acest

O poezie adâncită în sine, hrănită din propria materie dezolată, înălbăstrită de geamăt și de apăsare existențială vine să o alăture pe Alice Valeria Micu șirului de voci lirice surpate în propriile refracții existențiale. În mod

Joi, 2 decembrie 2021, în Sala de conferințe a Casei de Cultură a Sindicatelor din Zalău, a avut loc premierea câștigătorilor Concursului decreație literară pentru liceeni „Iuliu Suciu”, ediția a XXV-a. Juriul – alcătuit din

Vestea plecării părinților ei a venit pe neașteptate, într-o seară ploioasă și rece de toamnă timpurie. Picăturile, în ritm monoton, exasperant, păreau că nu vor mai înceta să cadă. Se înnopta devreme și străzile cenușii

Valsul inimii mele nărăvașe, dar gingașe și nescoase din atașamentul perseverenței și-a început așa-zisa „coreografie” poate puțin stranie, la prima vedere invadată de mânie, cu atât de hipnotizantă precizie, dar și cu un mic freamăt

Viața este o continuă căutare, o continuă creație. Vreau să cred că sunt discipolul creatorului, prin urmare creez. Totul a plecat de la dorința omului de a evolua, de a fi într-o permanentă activitate creatoare,

Scrisul este sihăstria în care m-am înrolat singur, crezînd pînă la naivitate în menirea lui introspectivă, în aura lui de mister, în trăirea imaginarului cu intensitatea realităţii, a iluziei cu forţa concretitudinii. Căci nu ştiu

Filmul este, prin excelență, un ochi mobil care plutește peste decoruri, peste fețele înăsprite ori vesele ale oamenilor, care se apropie de fiecare detaliu sau se distanțează, panoramic. A vedea este simțul care atrage după

■ Dintr-un eseu de „sezon” (pandemic ori postpandemic) semnat de Ștefan Bolea, „Melancolie sau depresie”, în „Apostrof” (nr. 11/2021): „Cioran considera în Mărturisiri și anateme că «există, desigur, o melancolie clinică, asupra căreia leacurile au

În acest început de iarnă, când criticul și istoricul literar Al. Cistelecan, născut la 2 decembrie 1951, își privește cu melancolia celor 70 de ani drumul printre cărți, între rafturile librăriilor se poate vedea câte

În Brazilia, limba de stat este portugheza. Murilo Mendes a dat strălucire acestei limbi, peste Ocean, și oarecum independent de cultura lusitană, precumpănitor lirică. Timpuriu, el se apropie de suprarealism, purtând corespondență cu pictorul francez

Ne luptăm cu te miri ce, strigăm în neant, ne răsucim într-o încolăcire de vârtej. Cu ochii în flăcări, cred că îl văd pe zeul luminii. Iar vârtejul mă ia cu limbile lui de foc,

Era cunoscutul saloanelor, prietenul prințeselor, era noblețea în stare pură. Era Beethoven, spiritul spiritelor, figură precisă și clară în elita muzicii. Dar la treizeci și doi de ani era aproape surd, pierduse contactul cu universul

Nu am fost pentru prima oară la Brezoi, acolo unde acum câțiva ani s-a născut un fenomen. Am fost din nou la un festival ce s-a descătușat de mediocritatea elitelor. Și nu în vreun mare

Viață! Ce este viața? Un periplu social în rândul umanității? Dar dragostea? Ajunge ea la o unire prin bunătate? Întrebări, multe întrebări. Pandemie, răutate, bani, averi. Viața asta e o legătură cinică cu avantajele societății.

Dumnezeu trăiește într-o stare a existenței dincolo de noi, infinit departe de noi. Dar când ne gândim la el îl simțim aproape. Nu putem să îl comparăm cu nimeni fiindcă nu l-am văzut. Dumnezeu este

Era o vreme, în copilărie, când peste tot vedeam frumusețe și bune intenții, deși cam peste tot triumfa meschinăria și banalitatea. Seara îl chemam pe Dumnezeu și declaram război oricărui păcat, mai ales după o

În multitudinea de surse și resurse din lumea artistică, am început să fiu obosit de mulțimea și ușurința desfătărilor ce nu mai suscită niciun interes. Ambiția ca singură calitate, dar și saturația privind plăcerea dragostei

Nu am o mie de prieteni, dar mă simt bine. Sunt o seamă de oameni în viața mea care mă fac să gândesc pozitiv, să merg înainte. Nu știu dacă pot să îi numesc prieteni,

Thomas Hobbes spunea, acum vreo 400 de ani, că statul apare ca fiind ideea apărării fericirii omului. Prin intermediul statului se exprimă în cel mai înalt grad necesitatea păcii sociale. Omul, prin natura sa, nu

În această viață, dacă o fi singura, ne punem tot felul de întrebări. Viața trece, întrebările nu prea își găsesc răspuns. Dar nu renunțăm, lăsăm gândul să zboare la alte întrebări. „De ce”, „Cum”, „Dacă”.

Fiind început de an, ne dorim ca Soarele să umple cerul dintr-un colț în celălalt al existenței noastre. Vrem atât de multă lumină încât vrem să ne aflăm cât mai aproape de astru, iar acesta