Sambata,13 Martie 2010
Data serbarii Sfintelor PastiVasile-Romul POP Cea mai mare sarbatoare a crestinilor, Ziua Invierii Domnului, nu este sarbatorita in aceeasi zi de catre toate Bisericile, umbrind multora bucuria praznicului, cu intrebari ca acestea: Nu o data a inviat Cristos? Bisericile, care se numesc ale Lui, au fiecare alt inviat? Iisus Cristos, Fiul lui Dumnezeu si fiul Fecioarei Maria din Nazaret-ul Iudeii, a in¬viat din morti in ziua de Duminica, anul 33 de la nasterea Sa in Bethleem, luna ebraica Nissan, ziua 16, care in acel an a cazut in prima Duminica dupa luna plina, de dupa echinoctiul de primavara. Contemporanii evenimentului, unic in istoria mantuirii, au inceput sa aniverseze aceasta Zi in anii urmatori, atat in Biserica din Ierusalim (unde s-a intemeiat prima comu¬nitate crestina, cu peste trei mii de persoane, la Rusalii, a cincizecea zi de la Pasti, in urma predicii apostolului Petru) cat si in diferitele Biserici infiripate prin misiunile Apostolilor. Sa ne amintim, insa, ca asupra proaspat-infiripatei Biserici crestine se napusteste cu furie puterea dominanta, atat pe plan local, iudaic, cat si universal, roman. La numai noua ani de la invierea lui Iisus, Irod Agripa I, adept al principiului talmudic „bate-voi pastorul si se vor risipi oile”, dispune arestarea apostolilor Rastignitului; reuseste sa-1 prinda doar pe batranul Iacob al lui Zevedei, pe care-1 decapiteaza in cetatea Ierusalim. In anii urmatori, cand celor 12 discipoli li s-a adaugat, prin vrere de Sus, iluminatul din drumul Damas¬cului, Pavel, misiunile apostolice ajung in principalele cetati ale Asiei-Minor si imprejurul Mediteranei , pana in inima imperiului - Roma. Reactiunea paganitatii se manifesta prin cezarul nebun - Nero, care in anul 61 inaugureaza era catacombelor decretand: „Non licet esse christianos!” si pornind salbateca prigonire a adeptilor noii religii, al caror sange va inrosi arenele circurilor si crucile de la marginile drumurilor Imperiului - inca 252 de ani . Cand au serbat crestinii catacombelor Ziua invierii? Cand si cum au putut! Unii tineau prima Duminica dupa 14 Nissan (Vinerea rastig¬nirii din anul 33), „in stransa dependenta de Pastile iudeilor, sarbatoare care amintea de fapt de iesirea evreilor din robia egipteana sau saibatoarea azimelor. Altii le serbau chiar in aceeasi zi, indiferent cand ar fi cazut. Altii le-au tinut cu strictete a treia zi dupa 14 Nissan, in Grecia si Antiohia se tineau Pastile in prima vineri de dupa luna plina (dupa 14 Nissan), in partile Galileii se tineau la data fixa, de catre unii la 25 Nissan, de catre altii la 28 Nis-san” . In anul 313, la Milano, imparatul Constantin cel Mare decreteaza iesirea din cata¬combe a crestinilor - „Edictul de toleranta”. In aceste conditii de libertate se poate organi¬za, peste 12 ani, primul „sinod ecumenic” - soborul sau conciliul tuturor episcopilor Biseri¬cii crestine universale. Cei 318 Parinti s-au intrunit in oraselul Niceea de langa noua capi¬tala a Cezarilor - Constantinopole, promulgand primele articole de doctrina crestina („dogme”) si primele reguli de disciplina („canoane”). In legatura cu data serbarii Pastilor, Pa¬rintii niceeni au pus capat controverselor pascale , hotarand ca: „Pastile crestine se serbea¬za in prima Duminica dupa luna plina, de dupa echinotiul de primavara, iar daca coincid cu Pastile evreilor, se amana o Duminica. Aceasta a ramas regula, valabila si azi, dupa care se stabileste data tinerii Sfintelor Pasti” . Daca regula este buna si daca a fost respectata, de unde, dar, provine deosebirea ser¬barii? De la „unitatea de masura a timpului” - de la calendar. Primul calendarolog crestin a fost unul de-al nostru, pe numele de calugar Dionisie, la care el si-a adaugat, din smerenie, cuvantul „Exiguus” = „cel mic”, „smeritul” (470 - 555); el este savantul care a fixat pe ca¬lendar „anul zero” la 25 decembrie 753 ab Urbe Condita, pentru ca omenirea crestina sa nu mai insemneze curgerea anilor de la intemeierea Romei prin Romulus si Remus, ci de la data nasterii Fiului lui Dumnezeu, Iisus, in Bethleemul Iudeii, punand piatra de incepere erei crestine, calculand, apoi, si data serbarii Pastilor pentru urmatorii 94 de ani („tabela pascala” a anilor 532 - 626 p. Chr.). Numai ca, Dionisie Exiguus a fixat data Pastilor pe ca¬lendarul din vremea sa, „calendarul iulian”, introdus in imperiu de Caius Iulius Caesar, du¬pa calculele filosofului Iulian Sosigene din Alexandria, la anul 44 a. Chr., care a socotit timpul necesar rotirii pamantului in jurul soarelui („anul astronomic”) la 365 zile si 6 ore, care 6 ore, din 4 in 4 ani formand o zi, aceasta se adauga la luna februarie (in „anul bisect”). Dar anul astronomic real este de numai 365 zile, 5 ore, 48 minute si 45 secunde. Diferenta de 11 minute si 15 secunde (neglijate de Sosistene, prin rotunjirea la 6 ore), dupa 128 de ani formeaza 1440 minute: 60 = 24 ore, o zi in minus, deci ramanerea in urma a calendarului civil fata de cel de pe cer. Dupa un mileniu, diferenta ajunge la 10 zile. De aceea, pe baza calculelor mai multor savanti , „Papa Grigorie al XIII-lea (1572 -1585) a anuntat la 24 februarie 1582, prin bula Inter gravissimas, reforma calendarului iu¬lian prin suprimarea a 10 zile (5-14 octombrie) si readucerea echinoctiului de primavara la data de 21 martie, cum era si pe vremea sfintilor parinti de la Niceea” . Calendarul gre¬gorian avea o diferenta de numai 26,02 secunde fata de cel astronomic, deci 24 de ore se vor cumula in 3.500 de ani. Dar bula papala s-a aplicat doar in lumea catolica, rasaritul ortodox ramanand la calendarul iulian, deci cu zece zile in urma. Acestor 10 zile li s-au adaugat inca trei pana la inceputul secolului XX. Multe per¬sonalitati ale lumii ortodoxe sesizeaza problema pascaliei invechite, intre care o lucrare de referinta apartine eminentului profesor de la Teologia din Cernauti, Dr. Vasile Gheorghiu . In calendarul propus „diferenta dintre anul solar si cel civil este redusa prin modul de bi-sectare pana la un minim de 2,02 secunde, ceea ce face ca diferenta de o zi si o noapte sa ajunga de abia dupa 42.772 ani” . „In anul 1923 s-au adunat la Constantinopol, intr-un sinod, reprezentanti ai tuturor Bisericilor Ortodoxe (...) (si) au hotarat cu totii sa indrepte calendarul iulian si sa aduca echinoctiul de la 8 martie la 21 martie, asa cum il asezasera cei 318 sfinti si dumnezeesti parinti de la Niceea, pe vremea sfantului si marelui imparat Constantin. Hotararea a fost primita de catre toate Bisericile Ortodoxe care au luat parte la sinod (...) urmand ca fiecare sa faca indreptarea calendarului cand va gasi vreme potrivita. Astfel, in anul 1924, la 10 martie, a indreptat calendarul Patriarhia ecumenica de Constantinopol si Biserica Greciei. Apoi, pe rand, Patriarhia Alexandriei, Biserica Serbiei, Patriarhia Antiohiei si in anul 1924, in octombrie, a indreptat calendarul si Biserica noastra Ortodoxa Romana, socotind ziua de 1 octombrie drept 14 octombrie, sarind peste cele 13 zile cu care ramasese in urma calendarul iulian.” Biserica Ortodoxa din Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice zice: „niet!”. Deci toata lumea: pe loc repaus. Totusi, suntem in secolul XX si Rusia este membra in Liga Natiunilor! Lumea orto¬doxa se confrunta cu o problema grava: serbam Pastile de doua ori pe an, sau la doua date diferite in cadrul Ortodoxiei? Problema se solutioneaza la Moscova, in anul 1948, in cadrul unui sinod Panorto¬dox, asa: I. Praznuirea Pastilor trebuie savarsita pretutindeni la aceeasi data, in zi de Duminica, dar nu odata cu Pastile iudaic. II. Consfatuirea considera obligatoriu pentru toata lumea ortodoxa a sarbatori praznicul Sfintelor Pasti numai dupa stilul vechi. III. Pentru sarbatorile stabile, fiecare Biserica autocefala se poate folosi de calendarul intrebuintat actualmente. IV. Este obligatoriu pentru clerici si credinciosi sa respecte stilul Bisericii locale pe teritoriul careia se gasesc. „Iata deci cum reprezentantii a toata Biserica Ortodoxa s-au inteles la sinodul de la Moscova din anul 1948 si au iscalit ca pentru unitatea (?!) si pacea Bisericii sa facem Pastile dupa stilul vechi, iar toate celelalte sarbatori dupa stilul nou indreptat pana se va face un calendar desavarsit” . Concluzii: I. In Biserica crestina universala, in functie de concordanta calendarelor si de amestecul politicului (laic si eclezias¬tic), serbarea Duminecii Invierii Domnului s-a tinut: 1. La inceputul primului mileniu crestin (33 - 325), sub prigoana iudaica si pagana – cand si cum s-a putut intr-o epoca dominata de religia oficiala idolatra. 2. De la 325 pana la inceputul secolului VI - conform hotararii Sinodului intai ecu¬menic de la Niceea, fara a se putea vorbi de o generalizare imediata in toate Bisericile lo¬cale . 3. De la Dionisie Exiguus (532) pana in 1582 „toata crestinatatea serbeaza Pastile in aceeasi zi” . 4. De la corectarea calendarului prin Papa Gregorie XIII, pana la inceputul secolului XX, Apusul (catolic si protestant) respecta calendarul gregorian, iar rasaritul ortodox „tra¬ditionalist” ramane la calendarul necorectat (cu 10 zile in urma fata de calendarul astronomic). 5. La sfarsitul mileniului doi (din 1924 pana azi), lumea crestina vest-europeana si transoceanica serbeaza Pastile dupa calendarul corect, iar ruso-greco-romano-sarbo-crestinitatea ramane la calendarul iulian (44 a. Chr.), deci cu 13 zile in urma; care 13 zile pot fi mult mai multe: caci, daca luna plina se arata chiar inaintea echinoctiului, trebuie sa se astepte pana la ivirea pe cer a lunii pline de dupa echinoctiu si – astfel – diferenta intre data Pastilor apusene si a celor rasaritene poate fi de pana la cinci saptamani! II. In Romania, corect, salutar si crestineste ar fi fost ca, dupa Decembrie 1989, sa ne fi apropiat de surorile de ginta latina si prin serbarea, de-odata cu ele, a celei mai mari Zile de praznic crestin – Sfintele Pasti. Dar n-a fost sa fie asa nici de data aceasta, caci: 1. Biserica Ortodoxa Romana nu vrea sa fie acuzata de celelalte Biserici Autocefale ca se desparte de traditia orientala si 2. Biserica Romana Unita, greco-catolica, nu poate avea curajul sa serbeze Pastile decat de-odata cu toti romanii (caci sloganul „nu ne vindem... ungurilor” sta ca o sabie a lui Damocles peste gatul ei firav). Este, certamente, o ironie a sortii si/sau un blestem balcanic ca, desi cele doua mari indreptari calendaristice universale au paternitate romaneasca (Dionisie Exiguus - sec. VI si Vasile Gheorghiu - sec. XX), romanii nu serbeaza sfanta zi a Invierii Domnului dupa „calendarul romanesc”, ci dupa cel… strain. Doi calendarologi romani spun lumii in¬tregi care-i calculul pascal corect, dar ambele Biserici romanesti (si, dupa ele, toate cultele neoprotestante) il scriu in calendarele lor... incorect; dand ocazie si unui preacuvios si in¬vatat calugar ortodox, arhimandritul Stefan Gusa, sa scrie in foaia mitropolitana de la Sibiu: „Cei care tin corect (Pastile), conform hotararii sinodului I ecumenic sunt cato¬licii, nu noi, tocmai datorita indaratniciei stilistilor (pentru a nu se serba de doua ori Pastile de catre aceeasi Biserica Ortodoxa)” . Intrebarea retorica: Va trebui sa se nasca al III-lea „calendarolog roman”, pentru a se fixa o zi in care toata crestinatatea sa praznuiasca, impreuna, Pastile? – nu stim cand va avea un raspuns. Propunerea fericitului mutat la ceruri Papa Ioan Paul al II-lea de a serba Sfintele Pasti, indiferent de calendar, in prima sau a doua Duminica din luna aprilie a ramas fara raspuns. Noi continuam a canta cu speranta: „Ziua invierii, popoare, sa ne luminam…!” Deocamdata s-a calculat ca vom serba Pastile impreuna in 4 aprilie 2010, 24 aprilie 2011, 20 aprilie 2014 si 16 aprilie 2017. Vasile-Romul POP Autorul este preot greco-catolic la Oradea.
Categorii
Actualitate
Literatura
Interviu
Istorie
Estetica imaginarului
Texte & studii traditionale
Ethnos
Folclor
Dezbaterile Caiete Silvane
Mass Media
Cenaclul Silvania
Cronica literara - Aparitii editoriale
Suplimentele Caiete Silvane
Poesis
Cybercultura
Proza
Teatru
Ce-i de facut
Cronici
Monografii
Zilele revistei Caiete Silvane
Eseu
Universitaria
Reportaj
ON LINE
Arhiva
Stiri
Cauta articol dupa cuvinte din titlu
Newsletter
Linkuri utile
Asociatia Jurnalistilor din Salaj