Revista Centrul Culturii Traditionale Editura Caiete SilvaneCine suntem?Contact

Sambata,13 Martie 2010

„Orice nationalism care devine exclusivist si intolerant nu este de acceptat si trebuie combatut”
Daniel SAUCA

     Ministrul Culturii si Patrimoniului National, Kelemen Hunor:

     „Orice nationalism care devine exclusivist si intolerant nu este de acceptat si trebuie combatut”

     

     In 12 februarie 2010 am stat de vorba, pentru „Caiete Silvane”, la Zalau, cu ministrul Culturii si Patrimoniului National, Kelemen Hunor. Domnia sa a fost prezent la Zalau la inaugurarea lucrarilor de reabilitare si modernizare a sediului Directiei Judetene pentru Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural National Salaj, eveniment relatat pe larg cel putin in mass-media locala.

     

     „Vrem sa diversificam activitatea AFCN”

     Rep.: Domnule ministru, spuneati ca una dintre prioritatile dvs. va fi sustinerea culturii contemporane, a creatiei contemporane. Daca vreti sa detaliati acest subiect.

     Kelemen Hunor: Nu putem trai, nu putem functiona, vorbesc de Ministerul Culturii, nu ca persoana fizica, in asa fel incat sa ne gandim doar la patrimoniul cultural national. Pentru mine este foarte important tot ce inseamna mostenirea culturala nationala, dar tot la fel de importanta este si creatia contemporana, valorile noi. Si creatia daca nu poate fi sustinuta, atunci vom avea pierderi care nu pot fi recuperate foarte usor. De aceea, spun eu ca trebuie sa acordam o atentie deosebita creatiei contemporane. Cum se poate face acest lucru? Exista foarte multe posibilitati, dar cel mai important lucru este sa gasim resursele financiare. Care resurse financiare sunt putine. Nu avem altceva de facut decat sa folosim aceste resurse cat mai eficient. Ma gandesc la Fondul Cultural National, ma gandesc la cinematografie, ma gandesc la Ministerul Culturii, la programele prioritare, unde atat in domeniul teatral – muzical putem acorda un sprijin, in limitele resurselor bugetare, pentru creatia contemporana, cat si de la AFCN pentru programe editoriale, pentru achizitii de carte. Chiar acum vrem sa diversificam activitatea AFCN, in sensul de a achizitiona titlurile de la edituri si sa ajunga la biblioteci. Printr-un astfel de program de achizitii, noi, de fapt, sprijinim creatorul, scriitorul, cel care scrie cartea. Sunt posibilitati care trebuie, din cand in cand, regandite si imbogatite. Dar, problema cea mai importanta ramane resursa financiara. Eu am spus ca voi sustine in acest an gandirea si semnarea unui Pact pentru Cultura, care ar trebui sa se finalizeze cu un proiect de lege, dar nu numai despre acest lucru vorbim, care asigura Ministerului Culturii, domeniului culturii, 1 la suta din PIB. Prin bugetul de stat sa asiguram, asa cum se asigura pentru Ministerul Educatiei Nationale, un anumit procent. Si acest procent in functie de situatia economico-financiara a tarii, inseamna in suma nominala o suma mai mare sau mai mica, dar stim ca avem un anumit procent din PIB. Asta ar insemna o posibilitate de a sustine mult mai intens creatia contemporana si o posibilitate mult mai mare de a renova, de a restaura, de a pastra mostenirea culturala, patrimoniul cultural, construit imaterial si mobil. Cam acestea sunt preocuparile noastre, in mare, ale Ministerului Culturii si ale mele. Sigur, o sa ma intrebati: veti reusi? Eu o sa fac tot ce sta in puterea mea si tot ceea ce putem face noi la Ministerul Culturii pentru a realiza aceste obiective.

     „Ma gandesc la revistele regionale si cele nationale. Acolo vor fi bani”

     

     Rep.: Stiti ca foarte multe reviste si multe asociatii ale editorilor s-au plans de nenumarate ori de faptul ca Ministerul Culturii, practic, nu i-a sustinut...

     K.H.: Si nici nu va sustine Ministerul Culturii, pentru ca nu are fonduri. Fondul Cultural National, in schimb, si anul trecut si in acest an, va sustine revistele de cultura si editurile. Aici trebuie sa facem o diferentiere si chiar in aceste zile am avut o discutie mai lunga si vom continua aceasta discutie cu presedintele Fondului Cultural National pentru a simplifica procedurile si accesarea banilor de la FCN si de a simplifica decontarea acestor sume. Dar trebuie sa facem o diferentiere intre reviste si editurile care primesc bani. Eu, in ceea ce priveste editurile optez pentru achizitii masive de carte. Acolo stiu ca am cumparat titlurile cele mai importante dintr-un an editorial, titluri care ajung in bibliotecile publice, bibliotecile judetene, pentru ca nu o sa avem posibilitatea de a acoperi peste 2.000 de biblioteci publice, atatea avem daca luam in considerare si bibliotecile comunale. In plus, va trebui sa sustinem foarte clar si foarte direct revistele de cultura care depasesc granitele unui judet. Pentru revistele judetene doar nu vom avea, cel putin in aceasta perioada, nu vom avea bani. Nu spun ca nu ar trebui sa sustinem pe termen mediu si lung. Ma gandesc la revistele regionale si cele nationale. Acolo vor fi bani, dar si depunerea dosarelor trebuie sa fie foarte la zi. Sa nu pierdem termene. Dar eu insist foarte mult pe FCN si pe accesarea banilor din acest fond. Intr-adevar, nu sunt sume spectaculoase, dar pentru aceasta activitate se pot gasi bani in acest fond.

     „Normal ar fi, daca ma intrebati pe mine, ca ICR sa fie in subordinea Ministerului Culturii”

     Rep.: Veti face ceva in privinta promovarii culturii romanesti in strainatate?

     K.H.: Nu e in ograda noastra. Noi avem foarte putine posibilitati. Aici este Institutul Cultural Roman (ICR). ICR, conform legii, are acest atribut. Noi vom veni in ajutorul fiecarui actor cultural in limitele financiare. In primul rand, la targurile de carte. In acest an vom fi prezenti la sapte targuri de arta, care vor fi finantate de la Ministerul Culturii. Vom fi prezenti inca la cateva actiuni mari, Bienala de arhitectura de la Venetia, la Shanghai, la expozitia mondiala cu proiecte culturale, dar in ceea ce priveste strategia e la ICR. Centrele culturale din strainatate sunt in subordinea ICR, responsabilitatea este a lor. Sigur, noi trebuie sa colaboram cu ei. Sa vedem unde nu au ei posibilitate de a acoperi un anumit domeniu sau anumita zona, sa venim noi in ajutorul lor, impreuna cu Ministerul Afacerilor Externe. Dar de schimbat eu nu am ce schimba. Adica responsabilitatea este la ICR. Eu pot sa vin in ajutorul lor.

     Rep.: Dar nu ar trebui, totusi, ca Ministerul Culturii sa se ocupe de promovarea culturii?

     K.H.: E o discutie veche si lunga. Si momentan raporturile institutionale si situatia legislativa ne aseaza pe fiecare exact pe drumul pe care trebuie sa mergem. Si eu nu vreau si nu am intentia sa intru in domeniul ICR, asa cum nici eu nu accept sa intre ICR in domeniul meu. Dar, va spun: noi cu ICR avem o colaborare normala. Incercam sa imbunatatim normalitatea. Avem o intalnire cu dl. Patapievici saptamana urmatoare, vineri (19 februarie a.c. – n.r.) si incercam sa creionam actiuni comune. Bugetul ICR in acest an a crescut fata de anul trecut. Au mai multi bani, cu 45 la suta mai multi bani decat anul trecut. Ministerul Culturii a primit mai putini bani decat anul trecut. E adevarat ca nu e semnificativa aceasta scadere, dar este o scadere la nivelul cheltuielilor de personal. Nu putem schimba fata de anul trecut mare lucru. Normal ar fi, daca ma intrebati pe mine, ca ICR sa fie in subordinea Ministerului Culturii. Asta ar fi normal. Noi asta am incercat, si in 1997, si in 1998 pana in 2000, cu Ion Caramitru, cand era dl. Caramitru ministru al Culturii si de atunci eu nu mi-am schimbat optica si parerea in ceea ce priveste acest raport institutional. Dar, momentan asta este situatia.

     „O bogatie de care trebuie sa fim constienti”

     Rep.: Dincolo de aspectele politice, multiculturalitatea si multilingvismul pot fi o sansa pentru cultura din Romania?

     K.H.: Da. Absolut. Este o bogatie. Este o bogatie de care trebuie sa fim constienti si pe care trebuie sa o intarim cat de mult se poate. Orice bogatie, mai ales de acest gen, te ajuta sa intri in mai multe zone culturale. Daca exista o cultura maghiara puternica in Romania, asta inseamna o legatura mai puternica cu Ungaria si o comunicare mai puternica intre cele doua culturi s.a. Daca exista o comunitate sarbeasca mai puternica si o creatie literara sau muzicala puternica, relatia cu tara vecina e mai puternica. Daca exista o comunitate ucraineana sau putem lua la rand toate cele 18 comunitati, fiecare aduce si creeaza plus valoare in cultura nationala. Si inseamna punti de legatura cu alte natiuni, cu alte culturi. Din acest punct de vedere, sansa Romaniei si sansa oricarui stat multicultural, a oricarei societati multiculturale, este o sansa reala in lumea in care si culturile si natiunile, tot ceea ce inseamna, daca ne gandim la Uniunea Europeana, vor pastra un rol determinant si important in urmatorii ani. Nu vor disparea nici natiunile, nici culturile. Globalizarea exista si va fi din ce in ce mai puternica, dar nu in acest segment. Si aici cu cat esti mai bogat, cu atat poti sa fii mai eficient si mai prezent.

     Rep.: Nu sunt prea puternice nationalismele in Romania pentru a se intampla ce spuneti dvs.?

     K.H.: Nationalismele nu stiu daca sunt prea puternice. Au fost mult mai puternice. Si cred ca e de inteles. Orice nationalism care devine exclusivist si intolerant nu este de acceptat si trebuie combatut. Eu vad ca in Romania, din acest punct de vedere, lucrurile incet – incet se schimba. Nu se schimba brutal, mentalitatea nu se schimba brutal de obicei dupa cataclisme, dar eu constat ca sigur oamenii sunt nerebdatori, vor mai repede, vor mai mult imediat daca se poate, dar eu vad ca lucrurile se aseaza pe un fagas normal. Rolul clasei politice e foarte important din acest punct de vedere, dar la fel de important este si rolul oamenilor de cultura. Ce vor sa faca, ce vor sa spuna, ce vor sa induca in societate. Si daca la nivelul discursului politic, a celor care influenteaza opinia publica lucrurile nu scapa de sub control, atunci cred ca Romania nu se va intoarce in anii 90 sau 80, intr-o perioada cand nationalismul era puternic, era determinant. Sunt convins ca si prin intrarea in Uniunea Europeana, prin posibilitatea de a pleca si de a intra in contact cu lumea din jurul nostru si cetateanul roman va intelege ca nu intoleranta e calea care trebuie urmata. Din acest punct de vedere eu sunt sunt optimist.

     A consemnat,

     Daniel SAUCA

     

Despre noi

Categorii

Actualitate
Literatura
Interviu
Istorie
Estetica imaginarului
Texte & studii traditionale
Ethnos
Folclor
Dezbaterile Caiete Silvane
Mass Media
Cenaclul Silvania
Cronica literara - Aparitii editoriale
Suplimentele Caiete Silvane
Poesis
Cybercultura
Proza
Teatru
Ce-i de facut
Cronici
Monografii
Zilele revistei Caiete Silvane
Eseu
Universitaria
Reportaj
ON LINE

Arhiva


Vezi arhiva

Stiri

Ultimele stiri
Toate stirile

Cauta articol dupa cuvinte din titlu


cauta

Newsletter

E-mail
trimite

Linkuri utile

Magazin Salajean

Primaria Zalau

Consiliul Judetean Salaj

Zalau TV

APLER

Asociatia Jurnalistilor din Salaj